Acțiune în constatare – în contradictoriu cu statul român. Motivarea recursului (NCPC)

31 oct. 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 497

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

4 ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale - Bucureşti
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 596/2017

NCPC: art. 111, art. 303, art. 304 pct. 1-9, art. 306 alin. (1), art. 3021 lit. a)

Potrivit art. 3021 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că se regăsește situația în care recursul declarat nu a fost motivat întrucât, deși formal au fost indicate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., iar motivarea recursului se întinde pe șase pagini. În cuprinsul acesteia nu se fac referiri la soluția respingerii apelului și nu sunt relevate aspecte de nelegalitate a deciziei atacate prin raportare la dezlegările date cauzei de instanța de apel, recurenții rezumându-se să redea în totalitate crificile formulate împotriva hotărârii de primă instanță referitoare la următoarele aspecte: în mod greșit s-a apreciat că modificarea cererii de chemare în judecată tinde la eludarea dispozițiilor deciziei nr. 93/A din 12.03.2013, care a statuat asupra limitelor rejudecării cauzei eu efect obligatoriu; instrumentul procesual al trimiterii, utilizat în cererea din 06.05.2014 atrăgea nulitatea pentru nemotivare, deoarece a fost ignorat pct. 2 al cererii modificatoare; instanța a refuzat să judece (denegare de dreptate) un capăt de cerere distinct, în contradictoriu cu Statul Român, definit de cererea modificatoare din 06.05.2014 care trimitea la capetele I și II de cerere. În contradictoriu doar cu Statul Român, privind dobânzile aferente sumei de 4.200.000 euro datorată la 18.12.2000 până la plata efectivă a sumei, obligație în patrimoniul statului pe baza O.G. nr. 22/2002, fără legătură cu legea specială reținută ca temei de inadmisibilitate, Legea nr. 10/2001 și deci excedând total sferei deciziei în interesul legii nr. 27/2011; instanța a modificat cu de la sine putere obiectul acțiunii, alterând datele factuale și juridice cu violarea principiului disponibilității, modificarea urmărind să evite soluționarea pe fond a acțiunii ce avea drept temei O.G. nr. 22/2002 și art. 111 C. proc. civ., pe calea cărora se solicita a se constata, în condiții de respectare a subsidiarității, că obligația de plată aparține Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite; că singura persoană de drept public care deține buget este Municipiul Galați, căreia îi revine în mod firesc, în conlucrare cu debitorul Consiliul Local al Municipiului Galați, obligația de a prevedea suma în buget și de a o plăti conform O.G. nr. 22/2002, iar cum toate aceste persoane se sustrag de la plată în diverse modalități, pentru ca dreptul recurenților-reclamanți să fie unul efectiv trebuie ca instanța să constate că obligația de a face poate fi executată direct asupra bugetului Municipiului Galați; imposibilitatea factuală de executare a titlului, ce datează din 2010, atrage aplicarea conceptului de pieire juridică a obiectului dispozitivului, de aceea cererea în constatare și subsidiar obligația de a face sunt justificate, nici aceste aspecte nefiind motivate la fond.

Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja în mod amplu și complet tuturor acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate.

Printr-o simplă lectură comparativă, se poate constata că prezentele motive de recurs reprezintă o preluare identică, integrală, a motivelor de apel asupra cărora instanța legal învestită s-a pronunțat deja, dându-le o dezlegare prin decizia supusă controlului în recurs, nemaifiind posibilă reanalizarea lor de către instanța de recurs, însă de data aceasta sub titulatura (doar) a unor pretinse critici de recurs.

Se constată, în aceste context, că recurenții-reclamanți nu arată în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii și nu se raportează la considerentele acesteia, ci preiau ad literam critici formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora controlul judiciar a fost exercitat.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, ci la cel al sentinței pronunțată de prima instanță, intervine sancțiunea nulității recursului întrucât acestea sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanței de apel.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele ori raționamentul instanței de apel dezvoltate în combaterea criticilor identic redate și în recurs, ci mărginindu-se la reluarea fiecărui paragraf al motivelor de apel, nu se poate aprecia că recurenții s-au supus în mod real exigenței de motivare a recursului lor prin raportare la soluția adoptată în cauză în calea de atac a apelului și la dispozițiile art. 304 C. proc. civ., dovedindu-se că aceștia au nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Aceasta întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecății îl constituie legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Pentru considerentele arătate, având în vedere și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

Sursa informației: www.scj.ro.

Acțiune în constatare – în contradictoriu cu statul român. Motivarea recursului (NCPC) was last modified: octombrie 31st, 2017 by Redacția ProLege

Recomandări

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter