Admitere INM. Întrebări și răspunsuri (I)

19 Noi 2016
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 3.174

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

4 ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale - Bucureşti
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Joi, 10 noiembrie, în Aula Magna a Palatului Facultății de Drept a Universității din București a avut loc Conferința ASD: „Admiterea la INM”, eveniment transmis în direct de wptest.universuljuridic.ro.

Vă prezentăm, în continuare, prima parte a sesiunii de întrebări și răspunsuri:

În primul rând doresc să vă întreb pe dumneavoastră (dl prof. Cioclei) pentru că la început vorbeați de o anumită întrebare pe care trebuie să ne-o punem: De ce dorim să devenim magistrați? Și sunt curioasă să știu care a fost răspunsul dumneavoastră la această întrebare, atunci când v-ați pus-o.

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

Valerian Cioclei: Aveți doi magistrați aici. Întrebați-i pe ei. Eu nu mai sunt magistrat. Am fost, e adevărat, pentru scurtă perioadă de timp magistrat. A fost o experiență extraordinară, nu o regret. În momentul în care eu mi-am pus această întrebare, această problemă, de ce vreau să devin magistrat, am avut niște motive foarte puternice, dar foarte personale, despre care n-aș vrea să discut acum, aici. Evit acest răspuns și pentru că nu vreau să dau eu, la rândul meu, rețete. Pentru că aș fi convins că dacă v-aș da acum un răspuns, anul viitor, la interviu, o sută de oameni ar veni cu răspunsul meu. Cum mi s-a întâmplat, în comisia de interviuri, să vină candidați care vorbeau despre cărțile despre care eu am vorbit în articolele mele, pe care le-au citit pe juridice. Într-un an, la cursul festiv, am vorbit despre o carte și în anul acela, la proba de interviu, foarte mulți candidați citiseră exact cartea pe care eu am invocat-o și am recomandat-o.

Din cauza aceasta, nu vreau să răspund la această întrebare.

Tudorel Ștefan: Dacă mi-ați permite și mie o continuare: Nici eu nu vă răspund de ce. Vă pot spune că am constatat că există o lipsă de răspuns la această întrebare fundamentală, de ce, din partea candidaților. E ceea ce am numit eu „hashtag dreams, hashtag feelings”, în sensul că așa simt eu că trebuie să fiu judecător. De ce? Și mai departe… Și nu e vorba de un singur candidat, ci e vorba de mai mulți candidați. Oameni buni, dar nu suntem în Colbert Report Routines. Așa simt eu – bun, trebuie să dezvolți ceea ce simți; și cum simți, nu? Nu este suficient doar că am simțit… Sau, cum spunea o candidată: Dintotdeauna mi-am dorit să fiu judecător… De patru ori a repetat acest lucru. Ce înțelegeți prin acest „dintotdeauna”? De la vârsta de 6 luni? A, nu chiar așa, dar de pe la doi ani da.

Valerian Cioclei: : Răspunsul ăsta, „de mic copil mi-am dorit”, revine foarte frecvent și noi întrebăm de fiecare dată: Cât de mic?

Nici în această problemă, nu folosiți clișee! Nu vă lăsați induși în eroare de false modele, de false răspunsuri. Trebuie să fie ceva care vine din voi, ceva gândit, ceva la care v-ați certat cu voi înșivă multă vreme și ați ajuns la un răspuns. Nu trebuie să fie un șablon, o etichetă.


Bună ziua. Referitor la proba interviului, în primul rând. Nu ne-ați spus dacă notele – bineînțeles, se dau de la 1 la 10 –, dar cred că sunt și zecimale implicate, pentru că altfel nu ar rezulta acele note de 6,96, de exemplu, că tot au fost numeroase persoane care s-au arătate intrigate în fața acestui fapt. Vreau să știu care ar fi diferența dintre 6,96 și 7, să spunem. Ce ar implica sau ce gândesc membrii comisiei în momentul în care dau o așa notă. Unu la mână.

Și doi la mână: Că tot vorbeați dumneavoastră, d-le profesor de clișee, de ce ar fi clișeic – nu zic de mine; în general, o persoană care s-a născut într-o familie de juriști, a auzit numai vocabular juridic împrejur, a crescut din prisma acestor idei de justiție, de morală ș.a.m.d. – ce ar fi clișeic ca o asemenea persoană, la proba interviului să spună: Da, însăși familia este un argument solid pentru care am ales Dreptul. Nu că m-am împins efectiv sau că am simțit o datorie morală față de părinții mei; ci, pur și simplu, instinctual simt că asta mă definește.

Valerian Cioclei: Răspund tot eu și la a doua întrebare, cu clișeul?

Da, sigur. Dumneavoastră sau…

Valerian Cioclei: Bun. Ăsta chiar nu e un clișeu. Dacă veniți în fața comisiei de interviu și spuneți: Am trăit într-o familie de juriști și am fost obișnuită ș.a.m.d., este un răspuns admirabil. Nu e niciun clișeu aici. Când vin și spun: Eu de mic copil mi-am dorit să fiu judecător. Cât de mic copil? Mic, mic… Și de ce? Pentru că la joacă prietenii îmi spuneau că eu fac dreptate. Nu prea e în ordine asta.

Cu privire la zecimale, la note: Nu se dau note cu virgulă; punctajul, practic, este de la 1 la 10, dar din jocul mediei apar aceste virgule. Fiecare membru al comisiei dă un număr întreg de puncte – 1, 2, 5, 7. Apoi, când se face media, sigur că apar aceste virgule. Diferența între o notă și alta rezultă – de ce i-am dat candidatului 8 și nu 9 sau de ce i-am dat 6 și nu 10 – rezultă din criteriile de evaluare, pe care eu zic că membrii comisiei le stăpânesc foarte bine. Mai ales prin faptul că cei mai mulți au o experiență îndelungată.

Cum discutam și între noi, a fost, poate, bine că această probă a interviului a crescut în semnificație și în pondere treptat. Ea la un moment dat aproape că nu avea nicio semnificație, pentru că indiferent ce notă primeai la interviu, pe baza notei de la testul juridic și a raționamentului logic, erai admis; indiferent ce notă se dădea la interviu, pentru că avea o pondere de 15% sau mai puțin, chiar.

Cu timpul această pondere a crescut și abia de doi sau trei ani a devenit o probă admis/respins, adică se poate pica. Pentru că înainte nu se putea pica pe proba interviului. Luai o notă foarte mică, ok. Chiar sub 7, cum e acum limita, te duceai înainte dacă aveai note mari dincolo. Și revin, spuneam: Cred că e bine că a crescut progresiv ponderea și rolul acestei probe a interviului. De ce? Pentru că și comisia, membrii comisiilor au devenit din ce în ce mai performanți în aprecierea pe care o fac. Sigur, în primul an când începi această activitate ai o anumită viziune, un anumit randament; după 5-6 ani de experiență deja lucrurile sunt altfel.

Și este util modul în care se procedează. An de an apar noi colegi – și judecători, și procurori, și profesori – în aceste comisii, care la rândul lor, alături de cei cu experiență, pot să capete experiență în timp și să ducă mai departe această probă care, după părerea mea, trebuie să rămână o probă de bază în această economie a examenului, indiferent ce modificări se vor aduce în viitor.

Tudorel Ștefan: Și mai e ceva. Aș dori să completez și eu răspunsul d-lui profesor. Imaginați-vă următorul dialog în cadrul interviului, care este real: Candidata afirmă: Egalitatea este un concept politic și nu unul metafizic. Întrebare: Ce înțelegeți prin concept metafizic? Răspuns: Acele caracteristici fizice și emoționale cu care ne naștem. Mai târziu aceeași candidată declară: Judecătorul are o viață privată și nu trebuie să se închidă într-o bulă de fildeș. Și în final candidata spune: Dacă beau cafeaua cu avocatul nu este afectată aparența de imparțialitate. Întrebare: Ce înseamnă aparența de imparțialitate? Candidata răspunde: Starea subiectivă de bine.

Deci am mai multe probleme în acest tip de dialog, pentru care să spun că eu cred că acea candidată a meritat nota de 6 sau 6,50 ș.a.m.d. Dl profesor s-ar putea să nu fie de acord cu mine, membru în aceeași comisie, și să zică: Nu, eu i-aș da aici un 68 sau un 70. Și, cum spuneam la început, prin jocul mediilor care se face între notele date de fiecare dintre noi, așa se ajunge la acele note.

👍Vezi și: Conferința ASD: „Admiterea la INM”


Bună ziua. Vreau să vă întreb dacă sunt admiși candidații cu dubla cetățenie, în considerarea faptului că redobândirea cetățeniei românești e relativ recentă. Ținând cont de faptul că profesia de magistrat este una indisolubil legată de societatea dintr-un anumit stat.

Cristi Danileț: Vă răspund, că am avut situația asta. Legea impune să ai cetățenia română. Nu ne interesează dacă ai și o altă cetățenie. Nu ne interesează că ai redobândit-o, cum sunt colegii din Republica Moldova, care au luat cetățenia română. Și să știți că avem un număr suficient de judecători sau procurori proveniți din Republica Moldova. Au absolvit facultatea de Drept aici și s-au prezentat la INM și au intrat sau li s-au recunoscut la un moment dat – am avut un protocol semnat cu Moldova – studiile sau licența de la Drept și au reușit să facă INM-ul. Îi așteptăm cu drag și pe colegii din Moldova, dar eu  sincer sper să vă întoarceți la un moment dat în Republică și să faceți dreptate și acolo. Că e nevoie de judecători și de procurori buni și în Republica Moldova.


Bună ziua. Aș vrea să știu dacă proba interviului pentru admitere în magistratură este diferită de proba de admitere la INM. Mulțumesc.

Valerian Cioclei: Nu este diferită. De fapt tot examenul se ține în aceleași condiții. Singura diferență este că cei care intră direct în magistratură au această condiție de a avea 5 ani vechime. Dar probele sunt aceleași și proba interviului este aceeași. Sigur că aici intervin câteva specificități, să spunem, legate tocmai de experiența profesională. Și pe fișa de prezentare de regulă acești candidați trec această experiență. Sunt foarte mulți care vin din poliție în ultima vreme la acest examen, cu 5 ani vechime. Dar sunt și grefieri, cum spuneam, sunt consilieri juridici – și atunci sigur că aici pot interveni întrebări legate de această experiență profesională și cum candidatul înțelege că l-ar ajuta această experiență sau ceva de genul ăsta. Dar altminteri, proba interviului este aceeași.


 Credeți că este benefică sau necesară practica în timpul facultății sau că cei care fac practică în timpul facultății sunt mult mai bine pregătiți față de cei care nu fac?

Valerian Cioclei: N-aș vrea să monopolizez, dar mă simt dator să răspund. Sigur, este extraordinar de bine să faceți practică în timpul facultății și noi chiar vă îndemnăm la asta cu orice prilej. Ei bine, chiar dacă vreți să vă faceți judecători sau procurori – aveți această idee de acum –, nu excludeți o experiență la un cabinet de avocatură sau la o casă de avocatură. E important să aveți și această viziune asupra a ceea ce se întâmplă acolo. S-ar putea să vă ajute; într-un sens sau în altul. S-ar putea să descoperiți că sunteți făcuți pentru avocatură. Sau, dimpotrivă, să descoperiți că opțiunea inițială pentru magistratură e cea bună. Puteți să mergeți la cabinete de notari, puteți să mergeți să faceți practică la judecătorii, la parchete. E foarte bine și asta vă ajută foarte mult. Nu ezitați și nu evitați să faceți chiar stagii de practică în vacanță! Întotdeauna e utilă o astfel de experiență. Vă ajută să vedeți lucrurile în concret. Veți înțelege mult mai ușor niște instituții de Drept dacă lucrați în concret în anumite cauze, dacă vedeți niște dosare ș.a.m.d. E foarte importantă experiența practică.

Cristi Danileț: Aș completa și eu aici. Știți că mai există niște posturi de personal asimilat magistraților? Ați auzit? Există o funcție publică – personal asimilat magistraților –, dar care lucrează în instituții precum Ministerul Justiției, Institutul de Magistratură, CSM, primesc salarii de magistrați, toate beneficiile de magistrați, dar munca este birocratică, administrativă, muncă de funcționar. O colegă spunea – ieri cred că a fost examenul dat pentru Ministerul Justiției – și mi-a spus: Am primit o întrebare acolo: Conținutul mandatului de aducere. Și îmi spune: Noroc că am făcut practică la instanță și am văzut cu ochii mei sau am completat un mandat de aducere și mi-am adus aminte componentele sale. Poate că din cod nu reții exact articolul respectiv și toate liniuțele de acolo. Dar ea îmi spusese: Uite, l-am reținut din faptul că l-am văzut cu ochii mei cum arată.

Deci cred că sunt instituții pe care le poți învăța foarte bine sau reține din practică. Mulțumesc.

Va urma și partea a II-a

👍Vezi și Admitere INM 2016 – Rezultatele definitive

Admitere INM. Întrebări și răspunsuri (I) was last modified: august 28th, 2017 by Universul Juridic

Recomandări

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter