Creioane. Negre. Toate*

12 Noi 2016
2 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 5 (2 votes, average: 4,50 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1849

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Creioane. Negre. Toate

Creioane. Negre. Toate.

Le-am primit la naștere cu dreptul de a le folosi după cum vreau. Nu le-am ținut ascunse. Le-am consumat. De teama de prea mult. Le-am consumat pe zidurile deja scrise de alții.

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

Ascunse, în spatele cuvintelor lor, am trasat linii. Subțiri, întrerupte, firave. Am scris în poveștile altora trăirile mele. Am consumat cuvinte, forme geometrice, am umplut zidul lor cu negrul creioanelor mele. Cu mine. Și m-am oprit. Acum. Aici. Azi. Prea multe creioane consumate pentru alții. Prea multe ziduri. Dar azi este altfel. Azi mi-am ridicat singură propriul zid. Înalt. Alb. Nescris. Al meu.

Mi-am ascuțit primul creion. Negru. Am tăiat în lemnu-i dur, care încă-i sufocă negrul cărbune. Și încep. Acum. Aici. Azi. Îl las să își picure sângele negru pe marele zid din fața mea. Îi întind cu degetele culoarea, încercând să nu cumva să depășesc linia aia fină dintre aici și dincolo. Îl miros sperând că am să îi simt frica. Așa fac prădătorii. Însetată promit să îl consum. Nu pe linii firave, subțiri, întrerupte. Nu în poveștile altora. Ci în a mea.

Să îl consum în imensitatea albului din fața mea. Să scriu cuvinte, iubiri, dorințe, vise. Să trasez cu linii îngroșate arcurile fericirii, colțurile disperării, întunericul fricii. Și apoi să îl uit. Doar pentru o vreme. Să îmi dau timp să îi înțeleg freneticul desen creionat pe zidul meu. Iar după un timp, ca doi îndrăgostiți care nu și-au consumat trăirile, să ne regăsim. Eu să îl joc între degete, să îl ascund zile întregi sub palmă ori în buzunarul inimii mele.

El să mi se învârtă, precum dervișii, printre degete, să îmi păteze palma cu neagra-i culoare, să îmi înțepe inima. Să ne consumăm unul pe altul. Până la sfârșit. Eu și el.

Și atunci, chiar înainte de a folosi ultimul lui vârf de cărbune, înainte de a pune punct pe zidul meu, să îl întreb:

care ți-a fost culoarea?


*Cele doua texte scrise de Marieta Ilie – Creioane. Negre. Toate și Nicolae Cîrstea – Despre creioane. Povestea primului creion – sunt scrise fără ca autorii să vadă textul celalalt, înainte sau în timpul elaborării textului propriu.

Creioane. Negre. Toate* was last modified: noiembrie 12th, 2016 by Marieta Ilie

Recomandări

Despre autor:

Marieta Ilie

Marieta Ilie

Marieta Ilie este un vărsător, spirit liber şi visător. Corporatistă înrăită, împătimită a sportului, alergător de crossuri și semimaratoane, iubitoare de natură, călătorii şi cărți crede cu tărie că oamenii ascund poveşti frumoase, nespuse. Tocmai de aceea s-a îndrăgostit teribil de ei. De oameni. Uneori scrie, alteori povestește, însă cel mai mult trăiește. În felul ei unic, energizant, frumos. Și ea își ascunde propriile povești. Îndrăgostită ori nu de ele, poveștile ei sunt contradictorii normalității celorlalți. Puțini sunt cei care au curajul și răbdarea de a le înțelege. Pentru că în nebunia zilelor de azi poveștile ei cer inimaginabilul.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter