ÎNTÂLNIRILE LEGAL POINT – De la ,,ÎȚI ORDON!’’ la ,,TE ROG!’’

19 Iul 2016
5 voturi, medie: 4,40 din 55 voturi, medie: 4,40 din 55 voturi, medie: 4,40 din 55 voturi, medie: 4,40 din 55 voturi, medie: 4,40 din 5 (5 votes, average: 4,40 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 3346
 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Era o dimineață ploioasă. Ștergătoarele de parbriz începeau să scârțâie pentru că nu doream să consum lichidul de curățare, iar ploaia cădea mocănește, încet, și nu apuca să ungă parbrizul. Fiecare ridicare și coborâre a ștergătoarelor îmi aducea aminte de bătăile inimii mele. Azi știam că voi cunoaște un general. Intrăm cu mașina în curtea de pe Șoseaua Olteniței. Nu e nimeni la poartă să ne legitimeze. Interesant! Poate așa e la ei. Lăsăm mașina în parcare. Când ne întoarcem pentru a intra în sediu, un domn binevoitor ne întreabă dacă putem să mutăm mașina. Mesteca ceva și ne-am dat seama că bietul om nu apucase să mănânce de dimineață. Era în uniformă, gradat, dar nu cunosc gradele și nu știam cum să-l încadrez.

„– Bună ziua, avem o întâlnire cu domnul general Costică Voicu…”

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

„– Sigur, în sediul de acolo, prima ușă pe stânga…”

„– Mulțumim, nu stăm mult, cel mult o jumătate de oră…”

„– Dacă stați mai mult, să știți că vin să mut mașina…”

„– Nicio problemă…”

Am intrat cu sfială în sediul IPA. Bianca, având un aparat foto Canon Mark II, dorește să ia de fiecare dată cele mai bune cadre, pentru ca oamenii să prindă viață în paginile revistei. Intrăm în sediu, întrebăm de domnul general. Ni se face semn că ar fi în spatele unei uși de termopan albe ca laptele. Mi se face un nod în gât. Îl voi cunoaște pe cel care a fost ales cel mai tânăr general de poliție din istorie, la 41 de ani. Înadins nu mă uit pe internet să văd cum arată oamenii pe care-i intervievez pentru ca impactul lor asupra personalității mele să fie covârșitor. Înainte să batem la ușă, rafale de gânduri îmi zboară prin suflet în câteva fracțiuni de secundă.

„– Ce ai? De ce ești agitat?” mă întreabă Bianca…

„– Mă întâlnesc cu un general de poliție, îți dai seama?”

Mintea mea lucra febril. În copilăria mea zvântasem toate cărțile polițiste la care aveam acces. Cele cu Agatha Christie m-au încântat. Întotdeauna răufăcătorul este cel mai puțin bănuit. Am trecut la Sherlock Holmes, a lui Arthur Conan Doyle. Acest detectiv m-a făcut să-mi stimulez creativitatea. Țin minte că, după ce citeam o carte cu Sherlock Holmes, eram în stare să-mi dau cu presupusul cu privire la caracteristicile unei persoane, dacă a avut operații sau nu, în funcție de cum arată fața, ce meserie are, cât de stresat este, ce face acum, pentru că așa făcea personajul legendar, care, dintr-o privire atentă la un om, descoperea toate acele caracteristici. Mă gândeam dacă omul pe care-l voi vedea este tot atât de înzestrat sau dacă există așa ceva în România. Mi-au căzut gândurile prin vechile mele romane polițiste scrise de comisarul Traian Tandin, Haralamb Zincă și alții, care îi deconspirau pe nelegiuiți. Uneori mă și vedeam în roman, fiind cel care deconspira de dinainte totul. Deseori, în „Enigmele căpitanului Roman” îi găseam pe borfași înainte să-i deconspire autorul. Cum va fi?

Am intrat cu hotărâre. În fața mea, un om peste care trecuseră multe clipe grele. Părul grizonat, ochii de un albastru curat, cearcănele care dovedeau o viață grea și plină de nopți albe, sorbind țigară după țigară, au fost primele mele impresii despre profesorul Costică Voicu.

„– Bună ziua, bine v-am găsit, domnule profesor!”

„– Bine ați venit!”, zise profesorul cu un zâmbet larg.

Discuția a început natural, fără tâmpa frază: ,,de acum înregistrăm’’. Am pus telefonul pe masă și am început să depănăm istorii și amintiri. Discursul profesorului Voicu este unul care face de rușine toate bancurile cu polițiști. Un om de o elocvență rară, cu o gravitate a vocii demnă de spoturile TV, cu o dicție impecabilă, cu o dârzenie și o minte limpede ieșite din comun. Demnitatea celui care stătea în fotoliu înaintea noastră era surprinsă până și de aparatul Biancăi, care nu contenea să fotografieze convorbirea din diferite unghiuri, dar și diplomele și distincțiile prezente pe un perete din spate. Discuția este prezentă, aproape că nu se poate opri, profesorul este un interlocutor rar, enigmatic, zâmbitor, șăgalnic, cu o forță de pătrundere a cuvintelor care nu te lasă cu una, cu două. Traiectoria de la absolvent la general, apoi la profesor universitar, apoi la președintele IPA, cea mai mare asociație din România, este descrisă pregnant, cu lux de amănunte, cu emoție și cu dăruire. Străfulgerările de lumină din ochii lui albaștri ori de câte ori vorbea despre o nedreptate nu au rămas neobservate de sufletul meu. Omul este un munte de informații, o enciclopedie a dreptății și a bunului-simț, care te copleșește atunci când vorbește despre polițistul român. Mi s-au spulberat multe prejudecăți cu ocazia aceea. După o bună bucată de vreme, în care întreruperea telefoanelor nu putea să alunge farmecul petrecut cu acel brav bărbat al țării, ne-am ridicat politicos și am vrut să plecăm. Profesorul se ridică demn și începe să ne arate toate pliantele IPA și ultimul număr de revistă în care se descriu toate activitățile ultimei perioade. Este fascinant cum vorbește despre această asociație în care ,,îți ordon!’’ a devenit ,,te rog!’’, în care toți polițiștii tânjesc să rămână, toți cei care sunt implicați în lupta de uzură în poliție găsesc alinare și o supapă pentru echilibru. Așa este IPA, condusă de prof. univ. dr. Costică Voicu… La plecare, ne face promisiunea unei participări la o emisiune TV, oricând. Plecăm cu un munte de informații, de bagaje sufletești, care spulberă idei preconcepute, cu inimile mai grele de poverile unei vieți în slujba ordinii și a dreptății, cu sentimentul că Legal Point este un spirit care va scoate la lumină iar și iar frumusețile ascunse ale sufletelor oamenilor…

👍Vezi și: EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 19 – Costică Voicu: Asociația Internațională a Polițiștilor

👍Vezi și: Cântecul privighetorii

👍Vezi și: Drumul spre excelență

👍Vezi și: Prelungirea mâinilor lui Dumnezeu


* Transmitem în cadrul secțiunii ÎNTÂLNIRILE LEGAL POINT o parte din impactul și emoția acestor întâlniri pe care le avem cu invitații Revistei Legal Point. Surprindem stările pe care le trăim în aceste momente speciale și pe care le dorim împărtășite.

Interviul cu Costică Voicu a fost publicat în nr. 1/2016 care a apărut pe 11 iulie. Click aici pentru ABONAMENT LEGAL POINT 2016!

ÎNTÂLNIRILE LEGAL POINT – De la ,,ÎȚI ORDON!’’ la ,,TE ROG!’’ was last modified: noiembrie 14th, 2017 by Cornel Dărvășan

Abonează-te la newsletter