Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 3/2016 (M. Of. nr. 405/30.05.2016): Art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

31 Mai 2016
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 2617
 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

 
Această apreciere se impune, deoarece:

– potrivit prevederilor art. 149 din Codul de procedură fiscală privind executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor, sunt supuse executării și pot face obiectul popririi sumele urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în lei și în valută;

– dispozițiile Codului de procedură civilă privind sumele de bani realizate ca angajat, supuse urmăririi, coroborate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile, deoarece, în cazul persoanei condamnate, veniturile sunt realizate în baza unui contract de prestări de servicii;

Conferinta raspunderea executorului judecatoresc

– persoana condamnată, în calitate de proprietar, are dreptul de dispoziție asupra acestor sume de bani, putând opta cu privire la modul de folosire;

– refuzul terțului poprit privind înființarea popririi se poate manifesta numai atunci când nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, adică nu a existat sau nu există un contract între administrația penitenciarului și condamnat, sau când invocă alte neregularități, cum ar fi împrejurarea că persoana a fost transferată în alt penitenciar sau că nu corespund datele de stare civilă ale debitorului etc.;

– refuzul menținerii popririi nu se poate face de magistratul instanței civile, deoarece, dacă poprirea ar afecta drepturile persoanelor condamnate prevăzute de art. 49 alin. (4) din Legea nr. 275/2006 sau art. 70 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, această încălcare nu poate fi constatată decât de judecătorul delegat, devenit judecător de supraveghere a privării de libertate;

– cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca prestată nu sunt destinate asigurării protecției sociale a debitorului care nu ar putea fi anihilat până la limita subzistenței, ci sunt destinate exercitării unor drepturi care au o valoare importantă pentru persoanele aflate în astfel de situații.

Față de cele expuse, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 275/2006, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 254/2013, se pot reține următoarele:

– în situația în care nu există alți creditori decât administrația financiară, aceste cote pot face obiectul popririi;

– în situația concursului dintre creditori, se consideră că administrațiile financiare au un drept de preferință de același rang cu cel al administrației penitenciarului sau al părții civile, astfel încât distribuirea sumei se va face proporțional, respectându-se drepturile de preferință ale creditorilor, cu precizarea că respectarea drepturilor persoanei condamnate, astfel cum sunt menționate în prevederile art. 49 alin. (4) din Legea nr. 275/2006, respectiv art. 70 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, este prioritară înființării sau menținerii popririi, în sensul că excedentul bănesc poate fi urmărit.

A considera altfel înseamnă a extinde, nejustificat, aplicarea normei generale prevăzute de art. 452 alin. 1 și 2 lit. a) din Codul de procedură civilă de la 1865, respectiv prevederile art. 781 alin. (1) și alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Raportul asupra recursului în interesul legii

Raportul întocmit de judecătorii-raportori, desemnați conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a concluzionat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 275/2006, veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate nu pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale, altele decât despăgubirile civile, la care au fost obligate prin hotărârile de condamnare.

Referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 254/2013, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privind pronunțarea unei decizii care să asigure, în interesul legii, interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor articolului anterior menționat, însă, în cazul în care se va aprecia că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării formulate, s-a propus ca, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 254/2013, să se decidă că veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale, altele decât despăgubirile civile, la care au fost obligate prin hotărârile de condamnare.

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 3/2016

 

Prin Decizia nr. 3/2016, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, stabilește că veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate nu pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, stabilește că veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale stabilite prin hotărârile de condamnare.
 

 

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 3/2016 (M. Of. nr. 405/30.05.2016): Art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal was last modified: mai 31st, 2016 by Redacția ProLege

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter