Dezincriminarea unei fapte ca efect al declarării neconstituționale a unui text de incriminare. Recurs sau contestație la executare (NCP, NCPP)

30 nov. 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 408

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

4 ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale - Bucureşti
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 110/A/2017

NCP: art. 4 și 6; NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 438 alin. (1) pct. 7, art. 453 alin. (1) lit. f), art. 595 alin. (1), art. 598 alin. (1) lit. c)

Prima problemă de drept este aceea a identificării naturii solicitării formulate de petent, în raport de conținutul cererii, în care se invocă lipsa prevederii faptei în legea penală, în urma declarării ca neconstituțional a unui text de lege. Această problemă este dezlegată de Hotărârea prealabilă nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a arătat că efectele unei decizii a Curții Constituționale sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării acestuia. Totodată, decizia menționată arată că atunci când fapta anterioară a fost dezincriminată, trăsătura tipicității nu este întrunită indiferent dacă dezincriminarea a operat ca efect al abrogării normei sau ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate și a constatării neconstituționalității normei (în același sens este și Decizia nr. 18 din 17 septembrie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

Constatarea neconstituționalității unei norme de incriminare, având ca efect dezincriminarea, precizează Decizia nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, „poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare (prin constatarea neconstituționalității unor teze ale normei de incriminare sau a unor sintagme din norma de incriminare care determină existența unor variante de incriminare). În această ipoteză, constatarea neconstituționalității are ca efect dezincriminarea acelei variante vizate de decizia instanței de contencios constituțional, iar nu a tuturor variantelor prevăzute în norma de incriminare”.

În consecință, cererea formulată de petent urmează a fi examinată în raport de dubla sa semnificație, pe de o parte invocarea dezincriminării unei infracțiuni, iar pe de altă parte, sursa acestei dezincriminări, astfel cum este invocată de petent, respectiv o decizie a Curții Constituționale, care nu a fost urmată de o intervenție a legiuitorului în sensul celor dispuse de Curtea Constituțională.

Considerentele ce preced, având în vedere natura hotărârilor din care provin, respectiv două decizii ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în unificarea practicii judiciare, nu mai impun examinarea deciziei de speță depusă ca jurisprudență de reprezentantul Ministerului Public.

În cele ce urmează, însă, instanța va examina mijloacele procesuale prin care o parte poate invoca situația dezincriminării unei infracțiuni ca urmare a declarării neconstituționalității unui text de lege. Examenul are în vedere strict aptitudinea procesuală a căii de atac de a permite examinarea unei asemenea cereri.

A doua problemă de drept pusă în discuție de cererea formulată în prezenta cauză are în vedere procedura aplicabilă atunci când se invocă dezincriminarea unei fapte ca efect al declarării neconstituționale a unui text de incriminare. Procedura aplicabilă influențează decisiv competența de soluționare în primă instanță a respectivei cereri.

C. proc. pen. prevede mai multe situații juridice care decurg din lipsa prevederii unei fapte ca infracțiune.

Astfel, o primă procedură incidentă în cauză este aceea prevăzută în cadrul recursului în casație, când poate fi invocat motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

O a doua procedură, prevăzută de C. proc. pen., este aceea descrisă de art. 595 alin. (1), intervenirea unei legi penale noi, care are următorul cuprins: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 C. pen.”

Au existat și ipoteze în care au fost invocate prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”.

Cu privire la aspectul particular al declarării ca neconstituțional a unui text de lege, procedura penală reglementează și o cale de atac distinctă, aceea a revizuirii, prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. („hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”).

Fiecare dintre ipotezele descrise anterior presupune însă condiții distincte în care cererile pot fi formulate, astfel încât, pe de o parte, căile extraordinare de atac să nu se suprapună între ele sau cu mijloacele de contestare a punerii în executare a unei decizii definitive, iar pe de altă parte pentru a se asigura aplicarea efectelor legii de dezincriminare,indiferent de momentul la care aceasta intervine în raport de data rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare și indiferent de persoana care o solicită.

Astfel, în ceea ce privește recursul în casație, pe de o parte există condiționarea termenului în care acesta se formulează, iar pe de altă parte, prin comparație cu prevederile art. 595 C. proc. pen., apare că momentul la care intervine legea de dezincriminare este situat fie înainte de pronunțarea hotărârii definitive, fie cel târziu până la expirarea termenului de declarare a acestei căi de atac.

În consecință, în această primă ipoteză, pot fi valorificate doar acele legi de dezincriminare (mutatis mutandis și cazul unei decizii a Curții Constituționale prin care norma de incriminare este declarată neconstituțională) care intră în vigoare cel târziu până la expirarea termenului de declarare a recursului în casație.

În ceea ce privește revizuirea prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., motivul prevăzut de lege este legat de admiterea unei excepții de neconstituționalitate în respectiva cauză, atunci când consecințele încălcării dispozițiilor constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Contestația prevăzută de art. 595 C. proc. pen. extinde posibilitatea de a beneficia de efectele unei legi de dezincriminare dincolo de termenul în care aceasta ar fi putut fi invocată în cadrul unui recurs în casație și de persoanele care ar fi putut formula un recurs în casație sau persoanele care au invocat excepția de neconstituționalitate, sursă a dezincriminării, având în vedere că, în cadrul acestei proceduri, invocarea legii de dezincriminare se poate face din oficiu.

Examinând normele ce preced, instanța constată că persoana condamnată în prezenta cauză a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dar că, în realitate, nelămurirea invocată de acesta reprezintă o problemă de drept, reglementată în mod special în C. proc. pen., în art. 595, text care derogă de la dispozițiile generale. O contestație la executare ce vizează nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută nu poate fi formulată în situația în care C. proc. pen. prevede o reglementare distinctă a respectivei probleme de drept, astfel cum este cazul în speță.

Mai mult, prin contestația la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat ce ține de incriminare. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive. Referitor la cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împiedicările la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Drept urmare, având în vedere critica invocată (în sensul că a fost condamnat contrar prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, pentru o faptă parțial dezincriminată), Înalta Curte urmează să califice cererea formulată de contestatorul A. ca fiind o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 595 C. proc. pen. și să trimită cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Iași, aceasta fiind instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere, conform dispozițiilor art. 595 alin. (2) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 130 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Dezincriminarea unei fapte ca efect al declarării neconstituționale a unui text de incriminare. Recurs sau contestație la executare (NCP, NCPP) was last modified: noiembrie 30th, 2017 by Redacția ProLege

Recomandări

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter