Emisiunea „Executorii” 2: Răspunderea penală, materială şi disciplinară a executorului judecătoresc

20 Dec 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 221

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

4 ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale - Bucureşti
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: Bună seara, doamnelor și domnilor, vă spunem din nou de la Chișinău. Suntem la a doua ediție a emisiunii Executorii, o emisiune desfășurată și derulată în parteneriat cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România.

Suntem la o conferință la Facultatea de Drept din Chișinău, conferință desfășurată de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din Moldova. Mă bucur să-l am alături pe domnul decan al facultății de Drept, Sergiu Băieșu, un participant tradițional la aceste evenimente importante ale profesiilor juridice. Domnule decan, cum este colaborarea cu UNEJ din Moldova, ce proiecte comune aveți?

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

Sergiu Băieșu: În primul rând vreau să vă spun bună seara tuturor celor care ne privesc în această clipă. Eu mă bucur foarte mult că pe parcursul acestei zile, astăzi, în această aulă din cadrul Facultății de Drept au avut loc dezbateri foarte, foarte interesante, pe o tematică chiar la zi. […] Colaborarea dintre Facultatea de Drept și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din Republica Moldova este una foarte, foarte fructuoasă. Cu puțin timp în urmă am avut o primă conferință, realizată împreună, aici, în incinta Universității, în Sala Senatului, uite că suntem astăzi în cea de-a doua ediție, o ediție la care participă colegii mei din cadrul Facultății. Este o colaborare fructuoasă, fiindcă apar, să știți, multe momente discutabile din punct de vedere al legislației, și atunci, o combinație dintre practică și doctrină duce la rezultate palpabile, dar și corecte.

Eu vreau să mulțumesc tuturor celor care astăzi au participat la această conferință, vreau să mulțumesc îndeosebi Universului Juridic, care, iată, și de această dată a fost prezent cu o transmisiune în direct. Parcă nu demult, cu vreo 7-8 luni în urmă, în această sală, într-un sfârșit de aprilie, am văzut cu toții cum a finalizat edițiile Hexagonului Facultăților de Drept ediția 2017, Chișinău. Iată că astăzi, iarăși, Universul Juridic a realizat un lucru foarte, foarte important – a făcut posibilă o transmisiune în direct a lucrărilor acestei conferințe. Și cred eu că mulți care au privit această conferință s-au îmbogățit cu acele cunoștințe pe care le-au preluat din discuțiile care au avut loc pe parcursul acestei zile.

Eu vreau ca și în viitor, în colaborare cu UNEJ din Republica Moldova, în colaborare cu Universul Juridic, să fructificăm acest lucru, să facem în așa fel încât aceste două maluri ale Prutului, încetul cu încetul, dar ferm, să se unească.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumim domnule decan, ne bucurăm, la rândul nostru, să fim împreună cu dumneavoastră astăzi. Într-adevăr, cred că am avut 6-7 mii de vizitatori și oameni care au privit transmisia noastră de la Chișinău, atât din România, cât și din Republică, ceea ce ne bucură – înseamnă că începem să fim apropiați de mediul nu numai universitar, ci și profesional.

Sergiu Băieșu: Înseamnă că facem un lucru corect. Felicitări!

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc mult și dumneavoastră pentru găzduirea acestei conferințe și sper să fie doar un început pentru ceea ce se va întâmpla în continuare.

Sergiu Băieșu: Cu siguranță că vom mai avea asemenea întâlniri. Succes!

Nicolae Cîrstea: Mulțumim. Domnul președinte Marius Morari e pentru prima dată în emisiunea Executorii. Cum s-au întâmplat lucrurile la Chișinău? A fost o conferință similară la București, în 13 octombrie, organizată de uniunea pe care o prezidați. Cum s-au întâmplat lucrurile de această dată la Chișinău?

Marius Morari: Se pare că colegii din Republica Moldova au îmbrățișat ideea de a organiza o astfel de conferință, cu tema Răspunderea penală, disciplinară și materială  a executorului judecătoresc și au încercat să organizeze și dânșii, la Chișinău, un eveniment asemănător. Cea de la București, din octombrie, a avut ca temă și interacțiunea dintre măsura sechestrului penal și faza de executare silită. Noi am urmărit atunci, în urma semnării unui protocol între UNEJ și Parchetul General, să aducem în atenția colegilor executori judecătorești și în atenția mediului juridic problemele care se nasc în momentul în care cele două – sechestrul penal asiguratoriu și măsura execuțională – se întâlnesc în faza urmăririi imobiliare. A fost o experiență destul de folositoare pentru noi, având în vedere că am avut reprezentanți și din alte țări. Am avut reprezentanți din Franța, din Estonia, din Spania și colegii din Republica Moldova. Pe același considerent și pe același raționament, colegii noștri au încercat s-o facă aici, în Chișinău. Din punctul meu de vedere o conferință reușită, o conferință în care dânșii și-au pus în minte să atingă anumite probleme cu care se confruntă în executarea silită, și sper că le-a și reușit.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte Mircea Tălmaci, o conferință internațională. Ce invitați ați avut? Care a fost scopul principal al acestei întâlniri între spicheri și colegii dumneavoastră?

Mircea Talmaci: Bună seara tuturor! În primul și-n primul rând vreau să mulțumesc Universului Juridic pentru că asigură această transmisiune directă și, cu ajutorul dumneavoastră, avem posibilitatea ca mai multă lume, cei care n-au avut ocazia să fie astăzi aici, la conferință, să vadă LIVE, în direct, ce s-a discutat, raportat la practica națională, legislația națională care reglementează răspunderea penală, disciplinară și materială a executorilor judecătorești.

Am preluat această idee, desigur, de la confrații noștri din România, unde mi s-a părut destul de interesantă și utilă dezvoltarea acestei teme – tema răspunderii executorului judecătoresc și, nu în ultimul rând, acea temă ce ține de concurența sechestrului, atunci când este vorba de urmărirea imobiliară.

În calitate de invitați, am hotărât să fie invitați colegii noștri din Ucraina, care acum, recent, anul acesta s-au lansat într-o formă nouă de organizare, au trecut și ei la sistemul privat de executare. Am văzut că se organizează destul de bine, au intenții bune și nobile și țin cont de experiența țărilor învecinate, cum ar fi România și Moldova.

Deci am avut colegi din Bulgaria – în Bulgaria, la fel, de 12 ani este sistemul  de executare al executorilor judecătorești privați, au o experiență destul de bogată și ne-au împărtășit experiența lor. Și în prim plan aș menționa și colegii din România, UNEJ, în persoana domnului președinte Marius Morari, care e pe parcursul ultimilor 7 ani din momentul liberalizării sistemului de executare din Republica Moldova, ne asistă, de la prima solicitare, cu toate cele necesare, informațional, cadru legal, propuneri și, nu în ultimul rând, persoane de valoare, profesioniști în domeniu și doctrinari.

Mulțumim încă o dată și sper că această colaborare va fi în continuare dezvoltată și mai bine, noi, la rândul nostru, ne vom strădui ca acele practici bune care sunt în România să fie bine promovate în țările fostei Uniuni Sovietice, țările unde avem noi posibilitatea și nu avem bariera lingvistică de a transmite mesajul. Și, la rândul nostru, avem în vizor acele probleme care, într-adevăr, frământă sistemul de executare – executorii judecătorești și cetățenii creditori sau debitori, părți în procedura de executare.

Aș menționa, pe această cale, și faptul că astăzi a fost semnat un acord de colaborare între UNEJ din Moldova și UNEJ din România, deci acest acord presupune: schimb de practici, ajutor reciproc, conferințe… Domnul Hurubă, care este prezent astăzi, participă la noi în calitate de profesor universitar, la Universitatea de Stat din Moldova… Deci vrem să extindem acele practici bune și pe această cale, iarăși aduc mulțumiri colegilor din România.

Nicolae Cîrstea: Avem mai multe elemente comune cu această conferință din 13 octombrie de la București, în prim plan și cu audiență foarte importantă, o prelegere susținută de colegul nostru, domnul judecător Mihail Udroiu. Mihai, care ar fi punctele de convergență între legislațiile celor două state, care ar fi diferențele, pe ce s-au axat dezbaterea și susținerile tale de astăzi?

Mihail Udroiu: Bună seara! În esență, eu și colegii mei – Alexandra Șinc și  Vasile Drăghici – am făcut o prezentare atât a bunelor practici în activitatea ce ține de evaluarea respectării dispozițiilor legale de către executorii judecătorești, cât și o analiză jurisprudențială a soluțiilor dispuse de către instanțele constituționale, respectiv Curtea Constituțională din România, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție din România, raportat la soluțiile dispuse de către Curtea Supremă de Justiție din Republica Moldova, pentru a reliefa modalitățile de analiză, de structurare a normei de incriminare, precum și de raportare la aceleași standarde obligatorii, atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova, referitoare la respectarea dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența Curții Europene în ceea ce privește respectarea principiului INBC, tema securității raporturilor juridice, precum și a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, prezentările efectuate atât de mine, cât și de către colegii mei, au vizat aspecte ce țin de norma de incriminare, cu analiză axată pe dispozițiile abuzului în serviciu în activitatea executorilor judecătorești, apoi o analiză a altor componente infracționale care pot fi relative la activitatea executorilor, respectiv neglijența în serviciu sau aspecte ce țin de falsuri. Și, nu în ultimul rând, au fost abordate aspecte ce țin de concurența măsurilor asigurătorii, între măsurile asigurătorii și executarea acestora, expuse în cadrul procesului penal cu cele dispuse în cadrul unei proceduri extrapenale.

Am constatat că participanții, care au fost atât judecători de la  toate instanțele din Republica Moldova, cât și procurori și, de asemenea, executorii au fost interesați de analizele pragmatice făcute de către spicherii români. Și, de asemenea, am constatat că avem foarte multe elemente de îmbunătățit, atât în sistemul judiciar român, cât și în sistemul judiciar din Republica Moldova, în privința modului de analiză și de punere în aplicare a principiului minimei intervenții a legii penale în societate, respectiv a faptului că răspunderea penală este ultima ratio, inclusiv în ceea ce privește activitatea executorilor judecătorești.

Deci, per ansamblu cred că a fost o conferință de substanță, cu o analiză extrem de pragmatică a ipotezelor jurisprudențiale constatate atât în România, cât și în Republica Moldova, în legătură cu aceste aspecte.

Nicolae Cîrstea: Cum e practica judiciară, care sunt diferențele față de România, sau unde sunt lucrurile unde, să zic, practica celor două țări se desparte sau unde este convergență…?

Mihail Udroiu: Noi am constatat, în cadrul expunerilor, că soluțiile diferă între abordarea Curții Supreme din Republica Moldova de abordarea Curții Constituționale din România. De asemenea, am constatat că există ipoteză în care jurisprudența Curții poate și trebuie să conducă la o regândire a jurisprudenței instanței supreme din Republica Moldova, pe câteva componente esențiale în ceea ce privește respectarea dreptului la un proces echitabil și, în acest context, analiza pe care am făcut-o toți spicherii români în prealabil, care a presupus atât o analiză a literaturii de specialitate din Republica Moldova pe aspectele ce țin de răspunderea penală a executorilor, cât și a jurisprudenței transmise cu foarte mare promptitudine de către reprezentanții UNEJ, cărora le mulțumim foarte mult pentru ajutorul acordat în documentarea cercetării noastre cu privire la jurisprudența din Republica Moldova în ceea ce privește executorii. Pe cale de consecință, analiza jurisprudențială relevă necesitatea regândirii în ansamblu atât a limitelor și modului de aplicare a legii în România, cât și în Republica Moldova, în ceea ce privește executarea silită și răspunderea executorilor.

Și cred că, prin ceea ce am subliniat noi în legătură cu viziunea în privința abuzului în serviciu dezvoltată în România încă din anul 2016, ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale, poate constitui un punct de reper în regândirea limitelor inclusiv constituționale ale răspunderii penale pe abuz în serviciu, ale executorilor judecătorești în Republica Moldova.

Nicolae Cîrstea: Mulțumim, Mihai.

Domnule Ioan Gârbuleț, ați afirmat în cadrul conferinței că, din anumite puncte de vedere, legislația, pe această zonă a executării silite și în cadrul mai larg, al procedurii civile, este, poate, de multe ori în fața celei românești. Dacă vreți să explicați mai concret la ce vă refereați.

Ioan Gârbuleț: Vă spun bună seara tuturor și, cu privire la ceea ce m-ați întrebat dumneavoastră, o spun de foarte multă vreme: legislația din Republica Moldova, în materie execuțională, că la asta ne referim, este mult mai suplă, mult mai clară, mult mai puțin stufoasă decât legislația execuțională. Noi de curând am adoptat un nou Cod de Procedură Civilă – în 2013 a intrat în vigoare – și, în loc să-l simplificăm, am mai adăugat încă o sută și ceva de articole. În prezent are, dacă nu mă înșel eu, cartea a 5-a, care reglementează executarea silită în România, are 292 de articole. Prin comparație, Codul de Executare din Republica Moldova are 164, dacă rețin cu exactitate. Plus, am reglementat noi, deși suntem într-un alt secol, o procedură specială pentru urmărirea bunurilor mobile, o altă procedură pentru urmărirea bunurilor imobile, o altă procedură pentru urmărirea veniturilor bănești ș.a.m.d., în condițiile în care în Republica Moldova au o singură procedură de executare la toate bunurile. Ca să nu mai vorbim că multe bunuri, în momentul de față, mobile, sunt mult mai valoroase decât bunurile imobile. De exemplu, un avion e mult mai valoros decât un apartament sau o garsonieră în nu știu ce cartier.

Deci de asta spun, din punctul meu de vedere, bineînțeles, eu cred că nu am fost destul de inspirați atunci când am lucrat pe executarea silită și ne-am inspirat, într-adevăr, din mai multe coduri, dar n-am făcut-o și din Codul de Executare al Republicii Moldova… Uitați, discutam despre Colegiul Disciplinar. Au o reglementare extrem de avansată, numai cu privire la chestiunea asta. Ei în Colegiul disciplinar au și executori judecătorești, și cadre didactice, și reprezentanți ai societății civile. Noi nu trebuie să uităm că executorul judecătoresc face un serviciu de interes public. Și e normal să fie controlat și de societatea civilă și de alții, nu numai să ne judecăm noi în cadrul acestei profesii. Deja, în Occident această concepție este depășită. Pentru că asta dă încredere profesiei. În România nu se întâmplă; nici la magistrați. Deși în CSM avem reprezentanți ai societății civile, ei nu fac parte din secția disciplinară care judecă acțiunea disciplinară. Deși s-a discutat foarte mult pe chestia asta și chiar unii doctrinari au și sugerat acest lucru.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc. Domnule Eugen Hurubă, sunteți un globetrotter – alergați între Târgu Mureș și București, între Târgu Mureș și Chișinău, între Târgu Mureș și centrele pe care Institutul de Perfecționare a Executorilor Judecătorești, centrul, practic, pe care-l coordonați, le are în celelalte orașe, unde aveți deschise centre locale. Cum se împacă teoria cu practica? Cât de departe este teoria sau dezvoltările doctrinare față de practica pe care o aveți dumneavoastră în profesia de executor judecătoresc?

Eugen Hurubă: Eu cred că se împacă bine teoria cu practica. Cel puțin ăsta a fost și principalul motiv pentru care, pe de o parte, am acceptat funcția de director a Centrului de Pregătire a Executorilor Judecătorești; pe de altă parte, am înțeles să îmbin activitatea unei profesii juridice liberale cu activitatea didactică universitară, pentru că în pregătirea profesională, pe de o parte, și în pregătirea studenților, pe de altă parte, era o mare nevoie pentru clarificarea anumitor aspecte de drept execuțional civil, care cu toții știm că în facultățile de Drept, până nu demult, se învăța foarte puțin, iar în momentul de față, cel puțin în România, sunt doar câteva facultăți care au ca obiect de studiu Dreptul execuțional civil. Dreptul execuțional civil aparținea materiei de Drept procesual civil și, la sfârșitul cursului de Drept procesual civil, dacă mai rămânea ceva timp, îi alocam și Dreptului execuțional un curs, maxim două.

Or, în condițiile reglementărilor actuale, în condițiile în care Dreptul execuțional civil, prin profesia de executor judecătoresc, este de actualitate, era necesar ca această materie să fie mult mai amplu dezbătută. Și chiar și cu ajutorul UNEJ, dar și cu ajutorul altor pârghii, în ultimii zece ani s-a dezvoltat foarte mult învățământul specializat, în sensul că s-au înființat programe masterale pentru Dreptul execuțional civil și nu doar în România. Și în Republica Moldova a fost înființat un program masteral pe executare silită, un program pe care l-au parcurs un număr impresionant de executori judecătorești, toți având același obiectiv: creșterea nivelului de pregătire în materia dreptului execuțional.

Nicolae Cîrstea: Cum percepeți dumneavoastră, și din această calitate, de director al centrului din România, diferențele dintre cele două profesii? Unde se situează colegii noștri din republică, unde ne situăm noi față de ei?

Eugen Hurubă: Nu aș observa neapărat mari diferențe. Pentru că, în primul rând, profesia este similară, activitatea de executare, de asemenea, este una apropiată între cele două reglementări. Cu siguranță că fiecare legislație, a fiecărui stat, naște foarte multe discuții în unele privințe și resimte anumite necesități din alte puncte de vedere. Legislația moldovenească, așa cum aprecia și domnul judecător Gârbuleț, a beneficiat de la bun început de un mare avantaj, acela ca, din concepere, să aibă în vedere mult mai multe alte reglementări internaționale și inspirația legiuitorului a fost una mult mai aplicată decât cea a legiuitorului român.

Știu intențiile colegilor din Republica Moldova, sunt într-o continuă progresie din punct de vedere legislativ, intenționează să modifice legea, atât din punct de vedere al executării silite, cât și a organizării profesiei, împrumutând practici bune din multe alte state prietene și sunt convins că și pentru noi pot reprezenta un reper.

Nicolae Cîrstea: Domnule Adrian Stoica, ați fost implicat, la nivelul Uniunii Internaționale, mulți ani, sunteți decan al Facultății de Drept din Constanța, dar vă văd foarte implicat și, practic, cu legături păstrate, practic, la nivel național. Din punctul dumneavoastră de vedere, cum se văd cele două state, cum se vede legislația la nivel internațional? Cât de dezvoltați suntem față de colegii noștri din vest sau chiar și din alte zone?

Adrian Stoica: Bună seara, în primul rând. O precizare: sunt decanul Facultății de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității Ovidius din Constanța, însă participarea mea la această conferință mai mult s-a axat pe latura mea profesională, cu precădere pe cea a profesiei de executor judecătoresc. Știu foarte bine evoluția colegilor din Republica Moldova și vă pot spune, încă de la bun început, că dumnealor au beneficiat de un sprijin total din partea Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătorești. Acest sprijin se reflectă, în momentul de față, în procedura dumnealor, în procedura de executare silită, iar, pe de altă parte, în conținutul normelor care reglementează statutul de executor judecătoresc în Republica Moldova. Practic, dumnealor încă din anii 2003-2005 au încercat să acumuleze cele mai bune practici în această materie, lucru care, știm bine cu toții, nu s-a întâmplat, în momentul în care au fost promovate normele care reglementează procedura de executare silită, respectiv statutul executorului judecătoresc în România. Însă, chiar domnul președinte Tălmaci poate confirma, dumnealor au preluat și parte din cele mai bune practici existente în legislația noastră. Fără doar și poate, legislația din Republica Moldova, pe de o parte, în ceea ce privește procedura de executare silită, iar pe de altă parte în ceea ce privește statutul profesiei de executor judecătoresc, este una modernă, este una vizionară, chiar. Am spus-o de fiecare dată când am avut ocazia: Moldova, alături de câteva două-trei state, reprezintă țara în care dreptul execuțional civil este recunoscut pe deplin, în sensul că această republică consacră toate principiile și normele unei proceduri de executare silită într-un singur act normativ.

Este o țară cu o legislație de referință, Uniunea Internațională a Executorilor Judecătorești să știți că utilizează această legislație internă în a aduce experiența dumnealor în atenția și a altor state, care urmează să își reformeze legislațiile – și mă refer la Kazahstan, Armenia, chiar și la Rusia – ocazie cu care colegii noștri din Republica Moldova să știți că reprezintă cu mândrie, pe de o parte profesia de executor judecătoresc, iar pe de altă parte, așa cum am spus, procedura de executare silită, aducându-le la cunoștința reprezentanților țărilor respective aceste bune practici, dar și experiența dobândită de către dumnealor pe parcursul ultimilor ani.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc.

Domnule președinte Marius Morari, am avut, iată, în 13 octombrie, și la București, avem și aici, la Chișinău, o conferință internațională. De ce sunt importante aceste reuniri, aceste conferințe și aceste întâlniri, până la urmă, cu colegii dumneavoastră din străinătate? Unde este valoarea adăugată, care sunt lucrurile care rămân după asemenea conferințe și întâlniri la nivel internațional?

Marius Morari: Cred că fiecare dintre profesiile care se întâlnesc la momentul unei conferințe de genul ăsta, o conferință internațională, poate beneficia de procedurile execuționale existente în celelalte state, pe Drept comparat. Vă spun sincer, din discuțiile cu domnul președinte Tălmaci, am identificat mai multe proceduri în faza execuțională, care sunt mult mai bine puse la punct în Republica Moldova decât în România. Cum, de altfel cred că există și invers, proceduri mai bune în Codul de Procedură Civilă românesc față de procedura execuțională din Moldova. Am beneficiat, în cadrul conferinței din octombrie, de sprijin și de expertiza și experiența executorilor din Franța, Estonia, Spania – sens în care noi ne dorim ca, din experiența dânșilor și din procedurile care sunt mai bine puse la punct în alte state, să venim cu propuneri de lege ferenda, să perfecționăm cât mai mult partea de executare silită în România.

Referitor la întrebarea pe care o puneați domnului judecător Gârbuleț, să știți că am avut mai multe discuții cu dânsul vizavi de chestia asta, de procedura execuțională din Moldova. În multe situații e mult mai simplificată decât la noi; la noi e destul de greoaie, e Codul de Procedură Civilă pe partea de executare care conține mult mai multe articole și mult mai multe proceduri de îndeplinit și pe procedura imobiliară, și pe procedura mobiliară. Dar, dacă ne uităm, în timp, ce s-a întâmplat din 2013, cred că Curtea Constituțională a sancționat un număr mare de articole din Codul de Procedură Civilă, care și acum sunt în comisia specială de la Camera Deputaților, pentru a fi modificate, sens în care Uniunea Națională a Executorilor a făcut mai multe propuneri, vizavi de aceste sancționări ale Curții Constituționale.

Nicolae Cîrstea: Domnule președinte Roman Tălmaci, înțelegem că ați avut un sprijin important în Uniunea Internațională. Am cunoscut-o la București pe doamna președinte, un om extrem de energic și disponibil, iată pentru aceste deplasări și în alte părți ale Europei decât cele care sunt mult mai la îndemână, să zicem. Pe de altă parte, am văzut astăzi, la această conferință, un corp important al procurorilor care au fost prezenți la aceste dezbateri. Înțelegem că aveți o colaborare bună, nu numai la nivel internațional, iată, dar și la nivel local. Care ar mai fi și celelalte parteneriate, celelalte protocoale pe care le aveți la nivel local în Republică?

Roman Talmaci: Da, astăzi a fost prezent un corp important de reprezentanți ai organelor procuraturii și ai instanței de judecată. Deci au fost judecători de la Curtea de Apel Chișinău și din instanțele de drept comun. Avem în principiu o bună colaborare, astfel încât sunt respectate acele prevederi legale, când interacționează organul de executare cu organul de urmărire penală, legea cu privire la executorii judecătorești descrie foarte clar ce trebuie să facă organul de urmărire penală și care sunt obligațiile noastre, la rândul nostru, ca organ profesional a organizării profesiei de executor judecătoresc.

Desigur că tendințele noastre sunt de a prelua acele bune practici care sunt, astăzi, în România și să ajungem să semnăm și noi un acord de colaborare cu Procuratura Generală din Republica Moldova, similar cum s-a semnat un acord de colaborare între UNEJ din România cu Ministerul Public. Deci, în vederea eficientizării schimbului de informații, în vederea eficientizării procedurilor de organizare a suspendării, încetării unui birou de executor judecătoresc, în situația în care acest executor judecătoresc este cercetat penal sau în situația în care au fost ridicate dosare sau documente în procedura de executare de către organul de urmărire penală. De ce este nevoie ca acest lucru să fie făcut sau să fie semnat acest acord? Anume din considerentul că, în eventualitatea în care aceste două structuri își fac îndatoririle legale, să nu ajungem în situația când nu se cunoaște, despre o anumită cercetare penală, efectuată în privința unui executor, prin ridicarea dosarului de executare, involuntar să fie amânată sau suspendată executarea. Or, ca rezultat al acestei ridicări de dosar, statul Republicii Moldova poate fi, ulterior, condamnat de către Înalta Curte Europeană pentru Drepturile Omului pentru tergiversarea executării actului judecătoresc.

Deci aceasta noi ne propunem, anume de semnat acest acord de colaborare, schimb de informații, cursuri comune și conferințe comune cu tematici de interes comun, astfel încât să fie reciproc avantajoasă această colaborare.

Nicolae Cîrstea: Mihai, răspunderea penală preocupă destul de mult profesiile liberale în România în ultimul timp. E o chestiune care este atât de importantă, probabil nu numai în România, ci și în Republica Moldova. Care ar fi lucrurile despre care… sau actele pe care n-ar trebui să le facă un executor judecătoresc, care sunt lucrurile la care trebuie să fie atent în activitatea lui, astfel încât să nu se ajungă în zona penală în ceea ce privește actele înfăptuite și acțiunile pe care le face?

Mihail Udroiu: În esență, așa cum am explicat și astăzi, ceea ce trebuie să respecte executorul față de natura normei de incriminare este legislația extrapenală. Însă particularitățile răspunderii penale și particularitățile incriminării pot fi uneori greu de deslușit de către persoanele care nu activează în zona justiției penale și au preponderent o preocupare în activitatea profesională prin aplicarea dispozițiilor legilor extrapenale. De aceea eu am salutat tot timpul formele de pregătire profesională – interprofesională, dezvoltate atât în România, cât și în Republica Moldova, pentru că, după cum ai observat, Editura Universul Juridic a fost parteneră pe majoritatea proiectelor desfășurate de către UNEJ, dar și de către barouri, în care, la aceeași masă, pe teme de răspundere penală ale diferitelor profesii, fie că sunt executori, fie că sunt notari, fie că sunt avocați, s-au antamat în mod obiectiv elementele de vulnerabilitate. Cred că ceea ce a făcut UNEJ din Republica Moldova în parteneriat cu facultatea de Drept de aici, cu participarea profesorilor de Drept de la această facultate este un prim pas în punerea la aceeași masă a tuturor profesiilor, pentru a discuta în mod franc despre ipotezele de ilicit, de toate categoriile, fie că este ilicit disciplinar, fie că este ilicit penal, fie că este ilicit civil, care atrage răspunderea patrimonială. Cred că acest prim pas făcut de către UNEJ din Moldova trebuie în continuare dezvoltat și consolidat, prin aprofundarea discuțiilor și prin creșterea interactivității în cadrul discuțiilor, la fel cum UNEJ din România a manifestat în mod constant o preocupare pentru aspectele ce țin de răspundere. Cred că anul acesta au fost cel puțin două sau trei conferințe de pregătire profesională, organizate în parteneriat cu Universul Juridic și cu facultăți din România, în care s-a discutat în mod tehnic despre aceste ipoteze în care, din păcate, poate fi incidentă și răspunderea penală în cadrul activității executorului judecătoresc.

De aceea, eu, ca practician și teoretician al Dreptului, încurajez extrem de mult implicarea, atât din punct de vedere științific, cât și din punctul meu de vedere al efectului pe care știința Dreptului îl poate produce, atât a editurii, cât și a facultăților de Drept, în cadrul acestui proces de discuție interprofesională, în vederea lămuririi vulnerabilităților care pot să apară în legătură cu desfășurarea profesiei.

Apreciez încă o dată și subliniez modul extrem de profesionist în care s-a desfășurat conferința de astăzi și, de asemenea, salut implicarea UNEJ din România în cadrul acestei conferințe în parteneriat cu Universul Juridic.

Nicolae Cîrstea: Donule Hurubă, sunteți primul director, ați avut o contribuție decisivă la înființarea centrului de pregătire profesională a executorilor judecătorești, ați avut o pauză în această activitate, apoi, după niște ani ați revenit din nou la conducerea centrului de pregătire a executorilor judecătorești din interiorul UNEJ România. Cum apreciați evoluția, în continuare, a acestui centru, care sunt proiectele pe care le faceți la centru și cum încercați să îi ajutați, la rândul dumneavoastră, cu experiența de peste zece ani, cred, pe care o aveți la centrul de pregătire, pe colegii din Republica Moldova?

Eugen Hurubă: Așa cum spuneam, am acceptat să preiau din nou funcția de director al Centrului de Pregătire și Perfecționare a Executorilor din România pentru că am crezut în programul de conducere al actualei conduceri a UNEJ. Am găsit în programul acestei conduceri o idee pe care și eu o împărtășeam de multă vreme, respectiv aceea de a înființa centre teritoriale pentru pregătirea executorilor judecătorești, încercând astfel să venim în sprijinul executorilor judecătorești, să ne deplasăm noi, logistic, centrul de pregătire, mai aproape de executorii judecătorești. Și în acest an au fost organizate cursuri de pregătire pentru prima oară, la Centrul Teritorial pentru Pregătirea Executorilor Judecătorești Iași, Centrul Teritorial de la Cluj și la sediul central, la București. Anul viitor va debuta printr-o pregătire profesională organizată la Centrul Teritorial de la Craiova.

Bineînțeles că și colegii din Republica Moldova au nevoie de pregătire profesională. Pregătirea profesională din Republica Moldova este oarecum mai ușor de realizat decât în România, pentru  că în Republica Moldova sunt un număr mult mai mic de executori judecătorești, aproximativ 170, și uniunea a înțeles să profite de baza materială, de suportul logistic și chiar de formatorii Institutului Național de Justiție, cu care a încheiat un parteneriat, iar pregătirea profesională o realizează cu ajutorul acestei prestigioase instituții. Cu siguranță că ori de câte ori suntem solicitați din România, acordăm cu mare drag un sprijin, de orice natură, chiar și din punct de vedere al pregătirii profesionale, colegilor moldoveni.

Nicolae Cîrstea: Domnule Gârbuleț, ați fost coautor al Tratatului de Executare Silită pe Noul Cod de Procedură Civilă. Care sunt planurile în această materie a executării silite? Veți continua să aprofundați această materie? Rămâneți în zona răspunderii disciplinare a magistraților?

Ioan Gârbuleț: Nu pot să renunț la executarea silită din cel puțin un motiv: în prezent sunt redactorul-șef al Revistei Române de Executare Silită, astfel că acum, mai mult ca oricând, citesc mult mai mult literatură execuțională, mult mai multe spețe, caut foarte multe spețe, mult mai multă doctrină – și străină, și românească – astfel că la acest domeniu, chiar dacă aș vrea, nu aș putea renunța. Fapt pentru care, nu vă ascund, puțin m-a întârziat pe celălalt domeniu în care lucrez, pe răspunderea disciplinară a magistraților. Eu aveam în proiect ca anul acesta să scot Tratatul Privind Răspunderea Disciplinară a Magistraților. Iată că mi-am propus, având în vedere chestiunea asta, și nu puteam să-l refuz pe domnul președinte Hurubă, când mi-a propus să iau această funcție, și nici conducerea UNEJ, deși vă spun sincer, cel puțin patru luni din an eu mă ocup doar de executare. Mi-am propus un nou termen pentru Tratatul de Răspundere Disciplinară – vara anului 2018. Sper să-l respect. Nu știu, dar la executare nu voi renunța. Sigur că, în paralel, voi scrie și pe răspunderea disciplinară, mai ales că în acest domeniu nu s-a scris deloc; sau s-a scris foarte puțin și este nevoie ca cineva, după… suntem la 28 de ani de la Revoluție, e un domeniu care încă e nebătătorit. Și sunt destul de multe probleme și în acest domeniu.

Nicolae Cîrstea: Domnule decan Adrian Stoica, spuneați mai devreme că sunt, deja, câteva facultăți care au cursuri în această materie, a executării silite. De ce ar fi important ca această materie să se regăsească în planurile de învățământ ale facultăților de Drept din România și poate chiar și din Republica Moldova?

Adrian Stoica: Vedeți dumneavoastră, această detrunchisare a Dreptului procesual civil nu face altceva decât să ilustreze mult mai bine importanța procedurii de executare silită, importanța actuală, mai bine spus. Neîndoielnic, dacă ne uităm puțin la tot ceea ce înseamnă competența materială a judecătoriilor, dar și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe, vom remarca faptul că foarte multe dintre atribuțiile judecătorilor, respectiv procurorilor, sunt legate de chestiuni privitoare la executarea silită. Poate mai puțin în ceea ce privește competența procurorilor de pe lângă judecătorii. Această necesitate în a introduce în planurile de învățământ o nouă materie, materia Dreptului execuțional civil, nu face altceva decât să formeze mult mai clar, mult mai bine această procedură de executare silită, încă din timpul studiilor de licență. Această necesitate, vedeți și dumneavoastră, vine ca urmare a dezvoltării importanței procedurii de executare silită. În orice stat democratic, executorul judecătoresc, dar și o procedură de executare silită, nu face altceva decât să garanteze drepturile părților implicate într-un proces civil, pe de o parte. Pe de altă parte, o procedură de executare silită, dar și un executor judecătoresc eficient, nu face altceva decât să asigure o luptă mai eficientă în ceea ce privește spălarea banilor. De asemenea, aceste chestiuni vin ca o garanție suplimentară în ceea ce privește readucerea unor sume de bani în circuitul financiar ale unor investitori deosebit de importanți, care vin în economiile statelor de drept respective.

De aceea, să știți și dumneavoastră, noi, la nivelul Uniunii Internaționale, am efectuat foarte multe studii, înainte ca o țară să-și reformeze procedura de executare silită, respectiv statutul executorului judecătoresc, și am constatat cu surprindere că cei mai mulți investitori vin să-și investească afacerile în țări în care procedura de executare silită, respectiv statutul executorului judecătoresc sunt definite în norme clare, în norme eficiente, care le asigură garanții acestora în situația în care intră în conflict, să spun așa, în anumite raporturi economice, raporturi juridice.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, domnilor președinți, domnilor judecători, domnule decan, domnule director sau președinte al Camerei Executorilor Judecătorești Târgu Mureș. Vă mulțumesc pentru participare, pentru disponibilitatea de a fi în această seară împreună.

Doamnelor și domnilor, am fost împreună de la Chișinău, pentru a doua oară, în emisiunea Executorii, emisiune realizată în parteneriat cu UNEJ din România.

Vă mulțumesc, seară plăcută și sărbători fericite!


Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Astfel, am lansat seria „Profesioniștii Legal Point” sub egida căreia organizăm emisiunea „Executorii”.

Miercuri, 20 decembrie 2017, începând cu ora 17:30, a avut loc emisiunea TV „Executorii” pe canalul „UJ-TV” găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorul emisiunii, dl. Nicolae Cîrstea a adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, o serie de invitați speciali:

Roman Talmaci – Președinte UNEJ Republica Moldova
Sergiu Băieșu – Decanul Facultății de Drept, Universitatea de stat din Moldova
Iacob Marius Morari – Președintele Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești
Eugen Hurubă – Director – CNPPEJ
Adrian Stoica – Membru al CEJ de pe lângă Curtea de Apel Constanța
Mihail Udroiu
Ioan Gârbuleț

Tema discuțiilor a fost: „Răspunderea penală, materială și disciplinară a executorului judecătoresc”.

Emisiunea „Executorii” este transmisă în direct pe wptest.universuljuridic.ro.

Emisiunea „Executorii” 2: Răspunderea penală, materială și disciplinară a executorului judecătoresc was last modified: decembrie 31st, 2017 by Universul Juridic

Recomandări

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter