Infracțiuni de evaziune și înșelăciune. Admisibilitatea căilor de atac și încălcare a principiului legalității acestora (NCPP, Constituția României, CEDO)

1 Feb 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 289

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

4 ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale - Bucureşti
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 290/A/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 431, art. 432; Constituția României: art. 21, art. 129; CEDO: art. 13

Potrivit dispozițiilor art. 431 și art. 432 C. proc. pen., rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse vreunei căi de atac.

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la calea de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În același sens, sunt și dispozițiile Deciziei nr. 5 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 310/A din 3 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 319/A din 6 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/90/2013 prin care a fost soluționat apelul declarat, printre alții, de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 68 din data de 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/90/2013.

În raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că, inculpatul contestator a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III și III^1 C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 310/A din 3 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiuni de evaziune și înșelăciune. Admisibilitatea căilor de atac și încălcare a principiului legalității acestora (NCPP, Constituția României, CEDO) was last modified: ianuarie 29th, 2018 by Redacția ProLege

Recomandări

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter