Infracțiuni de tâlhărie și vătămare corporală în formă agravată. Mandat european de arestare. Necitarea persoanei solicitate. Dreptul la un proces echitabil (NCP, NCPP, Legea nr. 302/2004)

6 Feb 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 259

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 1043/2017

NCP: art. 194, art. 233, art. 234; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b); Legea nr. 302/2004: art. 84, art. 96 alin. (1) pct. 14 teza a II-a, art. 98, art. 107 alin. (1), art. 110; Codul penal italian: art. 110, art. 628, art. 61 alin. (2), art. 582 și art. 585; TUE: art. 6; Deciziei-cadru nr. 2002/584: art. 3

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de contestație invocate de contestatorul persoană solicitată și din oficiu, în raport de dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cu referire la dispozițiile cuprinse în legea ante-menționată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege, Înalta Curte le constată a fi îndeplinite, așa după cum și prima instanță a reținut în mod corect.

Conferinta raspunderea executorului judecatoresc

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, „în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 110. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare”.

În propriul demers analitic, Înalta Curte constată că în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speță cel din Italia (Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma), în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Italia (Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma), a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea executării pedepsei închisorii, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Infracțiunile pentru care s-a cerut predarea sunt cele prevăzute de art. 110, art. 628, art. 61 alin. (2), art. 582 și art. 585 din Codul penal italian, fapte săvârșite la data de 31.08.2013 în Roma – Republica Italia, respectiv infracțiunile de tâlhărie agravată și vătămare corporală în formă agravată, care se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări conform art. 96 alin. (1) pct. 14 teza a II-a din Legea nr. 302/2004.

În același timp, Înalta Curte constată că este îndeplinită și condiția dublei incriminări, faptele săvârșite fiind prevăzute de dispozițiile art. 233 rap. la art. 234 C. pen., respectiv art. 194 C. pen. român.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, fiind emis în baza ordinului de execuție nr. 255/2015 din 20.03.2015 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma.

La termenul de judecată din 13 octombrie 2017 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, apreciind, în opinia sa, că a executat integral pedeapsa avută în vedere de prezentul mandat de arestare.

În ceea ce privește motivele de contestație invocate de către persoana solicitată A. în prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că acestea sunt aceleași pe care persoana solicitată le-a invocat inițial în fața instanței de fond, instanță care a motivat judicios și pertinent respingerea lor.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate apărările formulate de către persona solicitată A. cu privire la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, precum și la faptul că nu a fost citat în fața autorităților italiene, față de cadrul și limitele analizei pe care le poate realiza instanța de executare a unui mandat european de arestare.

Pe de o parte, raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu reține incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare. În acest sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat deja, potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru nr. 2002/584, că statele membre nu pot să refuze executarea unui mandat european de arestare decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la art. 3 din aceasta și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele sale 4 și 4a (C.J.U.E., cauza Leymann și Pustovarov, C-388/08 hotărârea din 1 decembrie, pct. 51, C.J.U.E., cauza Mantello, C-261/09, hotărârea din 16 noiembrie 2010, pct. 37). În plus, autoritatea judiciară de executare nu poate supune executarea unui mandat european de arestare decât condițiilor definite la art. 5 din decizia cadru menționată.

Pe de altă parte, lipsa audierii prealabile a persoanei solicitate și mențiunile referitoare la nerespectarea dreptului la un proces echitabil nu pot fi reținute ca impedimente la executarea mandatului european, din probele administrate în cauză nerezultând că susținerile apărării se încadrează într-un motiv facultativ de refuz al executării mandatului. În aceste sens, Curtea constată că în cauza Ciprian Vasile Radu (C-396/11, hotărârea din 29 ianuarie 2013) instanța de la Luxembourg a apreciat că Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că autoritățile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată în statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, remarcând și gravitatea faptelor pentru care persoana solicitată a fost condamnată, neexistând nicio rațiune de fapt ori de drept de a activa motivul opțional de refuz prev. de 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Așa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 195 din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, fiind nefondată, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., urmează a o respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen., Înalta Curte respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 195 din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiuni de tâlhărie și vătămare corporală în formă agravată. Mandat european de arestare. Necitarea persoanei solicitate. Dreptul la un proces echitabil (NCP, NCPP, Legea nr. 302/2004) was last modified: februarie 6th, 2018 by Redacția ProLege

Recomandări

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter