Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare – modificări (Legea nr. 150/2016)

20 iul. 2016
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 3.835

Despre

  • M. Of. nr. 534 din 15 iulie 2016
  • Legea nr. 150/2016
  • Legea nr. 321/2009

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

4 ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale - Bucureşti
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Actul modificatActul modificatorSumar
Legea nr. 321/2009
(M. Of. nr. 705 din 20 octombrie 2009; cu modif. ult.)
Legea nr. 150/2016
(M. Of. nr. 534 din 15 iulie 2016)
modifică: art. 2 alin. (2) pct. 8; art. 2 alin. (2) pct. 11 – 13; art. 4 alin. (1); art. 6; art. 7 alin. (3) și (4); art. 8; art. 11 alin. (1) lit. a) și b)
introduce: art. 2 alin. (2) pct. 22 – 25; art. 2 alin. (2) pct. 61 – 63; art. 2 alin. (2) pct. 16; art. 2 alin. (3); art. 7 alin. (41); Cap. III1; art. 101 – 106; art. 11 alin. (1) lit. c); art. 15 și 16
abrogă: art. 2 alin. (2) pct. 9, 10 și 101; art. 2 alin. (2) pct. 14 și 15; art. 4 alin. (2); art. 7 alin. (1) și (2); art. 7 alin. (5)

În M. Of. nr. 534 din 15 iulie 2016, a fost publicată Legea nr. 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.

În continuare, vom prezenta respectivele modificări.

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

 

Art. 2 alin. (2) pct. 22 – 25 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare
La art. 2 alin. (2), după pct. 21 se introduc patru noi puncte, pct. 22 – 25.

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (2) pct. 22 – 25 dispun următoarele:

22. carne românească – carnea provenită de la animale crescute în fermele din România;

23. produs alimentar proaspăt – aliment care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepția refrigerării;

24. produs alimentar congelat – aliment care necesită temperaturi de păstrare conform legislației sanitar-veterinare în vigoare;

25. produs românesc – produs obținut pe teritoriul național din materii prime de bază provenite în proporție de 100% din fermele din România; produsul are la bază interesul acordat de producători comercianților în sensul asigurării siguranței și securității alimentare;”.

 

Art. 2 alin. (2) pct. 61 – 63 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare

La art. 2 alin. (2), după pct. 6 se introduc trei noi puncte, pct. 61-63.

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (2) pct. 61 – 63 prevăd următoarele:

61. contract comercial – document care stabilește toate condițiile colaborării dintre furnizor și comerciant cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și prevederilor art. 6 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2008 privind înființarea organizațiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009;

62.filiera produsului agroalimentar – sistem de relații funcționale care leagă producătorii, procesatorii, transportatorii, depozitarii, distribuitorii, comercianții și/sau bursele de mărfuri care tranzacționează același produs sau grup de produse, în vederea utilizării și/sau a consumului acestuia/acestora;

63. acord interprofesional – ansamblu de reguli elaborate în cadrul unei organizații interprofesionale și asumate în unanimitate de organizațiile profesionale membre, în scopul armonizării cererii și ofertei de produse, având ca obiectiv creșterea calității pe filiera de produs agroalimentar;”.

 

Art. 2 alin. (2) pct. 8 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 alin. (2) pct. 8 dispunea faptul că în înțelesul respectivei legi termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) cost de producție – cheltuielile directe și indirecte de producție repartizate rațional asupra produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (2) pct. 8 stabilește următoarele: în înțelesul respectivei legi termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

8. cost de producție – se compune din prețul de achiziție al materiilor și materialelor consumate, cheltuieli de prelucrare a materiilor prime în vederea transformării în produs finit, alte cheltuieli directe și cota din cheltuielile indirecte ce revin produsului respectiv;”.

 

Art. 2 alin. (2) pct. 9, 10 și 101 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 alin. (2) pct. 9, 10 și 101 prevedeau faptul că în înțelesul respectivei legi termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

9. preț de listă la furnizor – prețul unitar net pentru fiecare produs oferit spre vânzare de către furnizor;
10. discount – avantajul financiar oferit direct comerciantului de către furnizor, raportat la vânzările previzionate prin contract și aplicat procentual la prețul de listă la furnizor;
101. bonus – avantajul financiar oferit direct de către furnizor comerciantului, raportat și aplicat la vânzările realizate etc.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (2) pct. 9, 10 și 101Abrogate.

 

Art. 2 alin. (2) pct. 11 – 13 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 alin. (2) pct. 11 – 13 prevedeau faptul că în înțelesul respectivei legi termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

11. cost de achiziție al bunurilor – cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe, cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale, cheltuielile de transport, de manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective. În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective;
12. vânzare în pierdere – orice vânzare la un preț inferior costului de achiziție;
13. preț de achiziție la consumator – costul de achiziție la comerciant majorat cu adaosul comercial și TVA etc.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (2) pct. 11 – 13 stabilește următoarele: în înțelesul respectivei legi termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

11. preț de achiziție al produsului alimentar – cuprinde prețul de cumpărare negociat între comerciant și furnizor;
12. vânzare în pierdere – orice vânzare la un preț inferior prețului de achiziție;
13. preț de vânzare către consumator – prețul de achiziție al produsului alimentar majorat cu adaosul comercial;”.

 

Art. 2 alin. (2) pct. 14 și 15 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 alin. (2) pct. 14 și 15 dispuneau faptul că în înțelesul respectivei legi termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

14. listarea produsului – obligația asumată de comerciant de a pune în vânzare directă către consumator tipurile de produse oferite de furnizor prin contractul comercial;
15. delistarea – încetarea punerii în vânzare directă de către comerciant a produselor oferite de furnizor prin contractul comercial.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (2) pct. 14 și 15 – Abrogate.

 

Art. 2 alin. (2) pct. 16 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare

La art. 2 alin. (2), după pct. 15 se introduce un nou punct, pct. 16.

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (2) pct. 16 stabilește următoarele:

16. lanț scurt de aprovizionare – lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori”.

 

Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 alin. (3) prevedea faptul că relațiile comerciale dintre furnizori și comercianți sunt stabilite prin încheierea unui contract negociat în prealabil de către părți, care respectă legislația în vigoare și dispozițiile prevăzute de respectiva lege.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (3) stabilește următoarele:

(3) Relațiile comerciale dintre furnizori și comercianți sunt stabilite prin încheierea unui contract comercial negociat în prealabil de către părți, care respectă legislația în vigoare și dispozițiile prevăzute de prezenta lege”.

 

Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 4 alin. (1) stabilea faptul că este interzis oricărui comerciant să solicite și să încaseze de la furnizor plata de servicii care nu au legătură directă cu operațiunea de vânzare.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 4 alin. (1) dispune următoarele:

Art. 4

Este interzis oricărui comerciant să solicite facturarea/refacturarea și să încaseze de la furnizor taxe și servicii”.

 

Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 4 alin. (2) prevedea faptul că este interzis oricărui comerciant să solicite și să încaseze de la furnizor plata unor servicii legate de extinderea rețelei de distribuție a comerciantului, amenajările spațiilor de vânzare ale comerciantului sau de operațiunile și evenimentele de promovare a activității și imaginii comerciantului.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 4 alin. (2) Abrogat.

 

Art. 6 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 6 stabilea faptul că este interzis oricărui comerciant să solicite furnizorului să nu vândă altor comercianți aceleași produse la un cost de achiziție mai mic sau egal cu cel cu care a achiziționat produsele respective.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 6 dispune următoarele:

Art. 6

Este interzis oricărui comerciant să solicite furnizorului să nu vândă altor comercianți aceleași produse la un preț de achiziție mai mic sau egal cu cel cu care a achiziționat produsele respective”.

 

Art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 7 alin. (1) și (2) prevedeau faptul că cu excepția situației în care delistarea se datorează culpei contractuale a furnizorului, delistarea de către comerciant a unui produs al furnizorului trebuie să se realizeze prin notificare scrisă prealabilă, cu două luni înaintea datei delistării.

De asemenea, delistarea unilaterală obligă comerciantul la restituirea integrală a sumei de bani încasate de acesta de la furnizor pentru asumarea obligației contractuale privind listarea.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 7 alin. (1) și (2) Abrogate.

 

Art. 7 alin. (3) și (4) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 7 alin. (3) și (4) prevedeau faptul că comerciantul poate refuza recepția mărfii în condițiile în care aceasta nu îndeplinește condițiile legale de comercializare, cantitățile prevăzute în contract sau în comandă ori termenele de livrare, notificând în scris furnizorului motivul refuzului recepției produselor, în termen de maximum 24 de ore, în caz contrar marfa fiind considerată acceptată.

De asemenea, în cazul în care părțile convin prin contract ca recepția cantitativă și calitativă să fie făcută ulterior momentului livrării, documentul de recepție va fi transmis în formă scrisă furnizorului în maximum 48 de ore de la momentul punerii la dispoziția comerciantului a mărfii.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 7 alin. (3) și (4) dispun următoarele:

(3) Comerciantul poate refuza recepția mărfii în condițiile în care aceasta nu îndeplinește condițiile legale de comercializare, cantitățile prevăzute în contract sau în comandă ori termenele de livrare, refuzul recepției mărfii făcându-se în momentul livrării, în caz contrar marfa fiind considerată acceptată.

(4) În cazul în care părțile convin prin contract ca recepția cantitativă și calitativă să fie făcută ulterior momentului livrării, documentul de recepție va fi transmis în formă scrisă furnizorului în maximum 24 de ore de la momentul punerii la dispoziția comerciantului a mărfii”.

 

Art. 7 alin. (41) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare

La art. 7, după alin. (4) se introduce un nou alineat, alin. (41).

Potrivit noii reglementări, art. 7 alin. (41) prevede următoarele:

(41) Fac excepție de la prevederile alin. (4) produsele alimentare proaspete, în cazul în care recepția cantitativă și calitativă se va face în momentul livrării”.

 

Art. 7 alin. (5) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 7 alin. (5) stabilea faptul că termenul prevăzut la alin. (4) se aplică și în cazul facturilor.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 7 alin. (5) – Abrogat.

 

Art. 8 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 8 prevedea faptul că termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate și livrate se stabilește prin negocierea contractului.

De asemenea, fac excepție de la prevederile alin. (1) carnea, laptele, ouăle, fructele, legumele și ciupercile proaspete, la care termenul de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 8 dispune următoarele:

Art. 8

(1) Termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate și livrate se stabilește prin negocierea contractului, fără ca termenul de plată să depășească 30 de zile calendaristice.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) produsele alimentare proaspete la care termenul de plată nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice”.

 

Cap. III1 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare

După capitolul III se introduce un nou capitol, capitolul III1.

Potrivit noii reglementări, Cap. III1 are următoarea denumire marginală:

Capitolul III1 („Obligații speciale ale comerciantului”)”.

 

Art. 101 -106 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare

După art. 10 se introduc șase noi articole, art. 101 – 106.

Potrivit noii reglementări, art. 101 – 106 dispun următoarele:

Art. 101

Comerciantul este obligat să acorde spații distincte de expunere și vânzare produselor românești, în condițiile legii.

Art. 102

(1) Eticheta pentru carnea comercializată pe teritoriul României va cuprinde următoarele mențiuni:

a) țara de origine a animalului ……………………………………;
b) animal născut în țara ……………………………………………..;
c) animal crescut în țara …………………………………………….;
d) animal sacrificat în țara …………………………., marca de sănătate/identificare și denumirea operatorului economic;
e) animal tranșat în țara ……., marca de identificare și denumirea operatorului economic.

(2) Comerciantul este obligat să afișeze vizibil sintagma «carne românească», pentru carnea comercializată direct către consumatorul final, dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte, în Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului și în Regulamentul CE 1.308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 și (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului.

(3) Produsele din carne comercializate pe piața internă vor cuprinde obligatoriu pe etichetă procentul de carne provenit din România.

Art. 103

(1) Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) comercianții care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active total de până la două milioane de euro, echivalent în lei.
(3) Metodologia de desfășurare a acțiunilor privind lanțul scurt de aprovizionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 104

Prin excepție de la prevederile art. 103 alin. (1), necesarul de produse alimentare poate fi completat cu produse din afara lanțului scurt de aprovizionare, în urma consultării entităților din cadrul organizării comune de piață, prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

Art. 105

Prevederile prezentei legi nu se aplică în ceea ce privește comercializarea fructelor exotice importate din alte țări.

Art. 106

Comerciantul persoană juridică autorizată care desfășoară activități de comercializare pentru produsele alimentare are obligația de a organiza evenimente de promovare și vânzare a produselor alimentare românești, cu respectarea legislației sanitar-veterinare în vigoare. Frecvența acestor evenimente, precum și orarul de funcționare se vor stabili prin hotărâre a consiliului local”.

 

Art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 11 alin. (1) lit. a) și b) prevedeau faptul că constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

a) nerespectarea dispozițiilor art. 3 – 6 se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei, în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, republicată;

b) nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3), art. 8, 10 și art. 13 alin. (2) se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, republicată.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 11 alin. (1) lit. a) și b) stabilesc următoarele:

a) nerespectarea dispozițiilor art. 3 – 6 se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, republicată; în caz de abatere repetată se poate suspenda autorizația de funcționare a comerciantului pentru o perioadă de până la 6 luni;

b) nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (4), art. 8, 101, 106 și art. 13 alin. (2) se sancționează cu amendă de la lei la 100.000 lei, în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, republicată;”.

 

Art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare

La art. 11 alin. (1), după lit. b) se introduce o nouă literă, lit. c).

Potrivit noii reglementări, art. 11 alin. (1) lit. c) stabilește următoarele: constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

c) nerespectarea dispozițiilor art. 102 și 103 se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei, în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, republicată”.

 

Art. 15 și 16 din Legea nr. 321/2009 (modificată prin Legea nr. 150/2016)

 

Noua reglementare

După art. 14 se introduc două noi articole, art. 15 și 16.

Potrivit noii reglementări, art. 15 și 16 prevăd următoarele:

Art. 15

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor notifică statelor membre ale Uniunii Europene obligațiile prevăzute la art. 102 și va specifica motivele care au stat la baza acestora.

Art. 16

Prevederile art. 102 vor intra în vigoare la 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene”.

 

Alte prevederi relevante din Legea nr. 150/2016

 

Art. II dispune faptul că prevederile art. 103 din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare; cu modif. și compl. ult., astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege, intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial.

Art. III prevede faptul că Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare; cu modif. și compl. ult., precum și cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 150/2016, se va republica în Monitorul Oficial dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare – modificări (Legea nr. 150/2016) was last modified: iulie 19th, 2016 by Redacția ProLege

Recomandări

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter