„Nimic fără Dumnezeu” – Interviu cu Augustin Zegrean

10 Oct 2015
5 voturi, medie: 3,40 din 55 voturi, medie: 3,40 din 55 voturi, medie: 3,40 din 55 voturi, medie: 3,40 din 55 voturi, medie: 3,40 din 5 (5 votes, average: 3,40 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1173
 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

4 ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale - Bucureşti
🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Interviu publicat în Revista Legal Point, ianuarie 2015.

Nihil Sine Deo! Cu această credință a plecat în lume, la școală, tânărul Augustin Zegrean. Și-ar fi dorit poate să zăbovească mai mult în atelierul de tâmplărie al tatălui său… să cunoască sufletul lemnului. Dar tatăl, prins de mult în mrejele lemnului, a căutat salvarea fiului, ținându-l departe de atelier. I-a spus simplu: lemnul se lasă îmblânzit doar de cei cu ochi buni. Cum purta ochelari, resemnat, fiul a ales cartea. Era firesc să vezi un adolescent cu ochelari, îndrăgostit de citit. Cărțile i-au întărit convingerea: Nihil Sine Deo – Nimic fără Dumnezeu – pilda, ce mai apoi, i-au călăuzit pașii în viață: un om frumos, pierzându-se pe străzile de lângă turnul cu ceas al Bistriței. Un tânăr, cu Dumnezeu în suflet, entuziast, care cred eu că a rămas la fel și astăzi. Degeaba, a tocat ceasul din Turnul Bistriței secunde, minute, ore, zile și ani. Degeaba, tânărul de ieri a urcat trepte și alte trepte, într-un cu totul alt turn, nu cu ceas, ci cu balanță. Augustin Zegrean e la fel. Ca odinioară. Aceeași bucurie în ochi, când întâlnește cartea, același răsfoit febril, entuziast. Iubește firescul, simplitatea, visează la arborii neajunși vreodată în atelierul tatălui. Rămași acolo, în munte! Muntele unde va merge când își va termina treaba. Nu-ți trebuie ochelari să vezi sufletul unui OM, care, deseori ridicat de unii, la rang de Dumnezeu, pentru a fi mai apoi coborât și hulit, își ia libertatea de-a fi un simplu OM, care are liniștea de a-și fi pus demult sufletul în palmele lui Dumnezeu. Și asta, pentru a nu greși față de semeni.

Cornel Dărvășan

Back to Law School (sem. II) by UJmag.ro

Cornel Dărvășan: Cât de lung este drumul de la consilier juridic la BJATM Bistrița la președintele Curții Constituționale a României?

Augustin Zegrean: Este foarte lung pentru că am trecut prin două orânduiri sociale ca să ajung aici. E bine că mă întrebați asta pentru că vreau să lămuresc o chestiune pentru totdeauna. Am fost jurist consult pentru că acolo m-a repartizat țara. Eu am avut repartiție guvernamentală BJATM Bistrița. Când eu am terminat facultatea, erau 16 orașe închise. Nu aveam cum să ajung acolo. Eu eram din Gherla, și trebuia să găsesc post împreună cu soția mea. Era povestea cu buletinul. Atunci am mers la Bistrița. Nu-mi pare rău că am fost jurist consult. Pe urmă a mai fost un impediment. Nu am fost membru al Partidului Comunist Român. Motiv pentru care nu am fost nici judecător, nici procuror, nici avocat, nici nimic.

Augustin Zegrean

Cornel Dărvășan: Nu ați vrut să fiți membru de partid, cu niciun chip?

Augustin Zegrean: Nu am vrut. Aș fi vrut să fiu judecător, procuror, am făcut cereri, de fiecare dată. Nu m-au primit.

Cornel Dărvășan: Era o problemă de conștiință?

Augustin Zegrean: Pentru mine da. Eu am avut convingerea că voi prinde sfârșitul comunismului. Aveam 35 de ani când a venit Revoluția. În 1988 am intrat ca avocat, totuși că s-au plictisit de mine. În fiecare an veneam în audiență la Ministerul Justiției să mă primească la examenul de admitere în avocatură. Și de fiecare dată mă respingeau, pentru că nu primeau avizul de la Partidul Comunist pentru că nu eram membru de partid. Tot din această cauză nu am doctorat. În 1984 m-am înscris la doctorat, am fost respins și am întrebat de ce, mi-au spus că nu eram membru de partid. Nu am vrut să fac negoțul acesta cu ei.

Cornel Dărvășan: Ați putea aminti vreun mentor care v-a fost călăuză în anii aceștia?

Augustin Zegrean: O iau de la început. Pentru că tot timpul mergeam să mă primească în avocatură, eu toată viața am învățat. Mă gândeam că într-o zi o să mă primească și vor spune, vezi, nu știi. Voiam să le dovedesc totuși că știu. Mentorii mei au fost cei care au scris cărțile din care eu am învățat. După aceea, la revoluție, am fost senator în primul Parlament și acolo l-am întâlnit pe domnul Ion Predescu, care era cu 30 de ani mai mare și era un munte de cunoștințe juridice. El a avut șansa că a învățat cu cei mai mari profesori de drept ai României și am învățat mult de la el.

Cornel Dărvășan: Care credeți că au fost principalele argumente pentru care ați fost ales și reales în fruntea Curții Constituționale?

Augustin Zegrean: Asta cred că trebuie să-i întrebați pe colegii mei care au votat. La noi se alege prin vot președintele. La data la care se reînnoiește curtea cu trei judecători, se alege președintele. Este nevoie de 5 voturi prin care se alege președintele. La primul mandat am avut 5 voturi la 3, un coleg nu a votat. La al doilea mandat am avut 7 la două. Nu știu care au fost argumentele, în orice caz nu cele care s-au scris prin presă, cum că aș fi omul lui Băsescu și de aceea sunt președinte. Nu a avut niciun amestec și nici nu avea cum să aibă, pentru că ne întâlnim toți 9 într-o sală și votăm. Cine poate să știe ce a votat cineva, că se votează pe bilete, în secret.

Cornel Dărvășan: Cum funcționează Curtea Constituțională a României?

Augustin Zegrean: Eu zic că funcționează bine. Suntem o curte importantă în Europa și dovadă este faptul că, de exemplu, Comisia de la Veneția, care se ocupă de democrație prin drept, asta înseamnă că printre altele s-a ocupat și de funcționarea Curților Constituționale din diverse țări, după revoluțiile din țările arabe, și am fost invitat în Maroc și în Iordania unde s-au înființat Curți Constituționale. Comisia de la Veneția m-a invitat să țin acolo prelegeri despre activitatea Curții Constituționale, pentru că aveau încredere în noi și pentru că modelul nostru este unul care funcționează.

Cornel Dărvășan: Am observat că aveți o pasiune deosebită pentru istoria dreptului pe aceste meleaguri. Care a fost cea mai importantă descoperire a dumneavoastră în acest domeniu?

Augustin Zegrean: E foarte greu de ales, nu m-am gândit niciodată la asta. Dar, nu în dreptul Constituțional, în niciun caz. Pe mine mă interesează istoria din alte perspective. Oamenii nu sunt tratați în cărțile de istorie. Doar evenimente. Este o preocupare a mea, de exemplu, după retragerea romană din Dacia în 278 parcă, până în anul 1000, nu apărem în istorie. Populația nu s-a manifestat militar și politic, spun istoricii. Vreau să știu cum au trăit oamenii, ce au mâncat, spre exemplu. Ce au băut? Cu ce s-au îmbrăcat? Încă este foarte puțin cunoscut ce au mâncat dacii. Și alte chestiuni de genul acesta mă pasionează.

Cornel Dărvășan: Cum este omul Augustin Zegrean, dincolo de haina judecătorească?

Augustin Zegrean: Pasiunea mea este cititul, asta am făcut toată viața, deși n-ar fi trebuit să fac asta pentru că am probleme cu ochii, poate ar fi trebuit să mă fac tâmplar, să bat cuie mai bine, pentru că tatăl meu a fost tâmplar. Am fost trei frați, dar tata nu ne-a lăsat să ne apropiem de meserie ca să n-o îndrăgim, toți avem facultate. Altfel, sunt un om absolut normal, ascult muzică, citesc.

Cornel Dărvășan: Ce muzică vă place?

Cornel Dărvășan: Orice muzică, în afară de operă, care nu prea îmi place. Ascult arii din opere, o apreciez ca o artă, dar nu îmi plac în mod deosebit.

Cornel Dărvășan: Un compozitor preferat?

Augustin Zegrean: Mozart este pe placul meu. Este mai zglobiu, Mozart s-a jucat toată viața. Îmi place și muzica ușoară. Eu chiar spun că greu aș găsi pe cineva care să știe mai multe texte de muzică ușoară sau populară decât mine. Numai că nu am voce, din păcate.

Cornel Dărvășan: Care sunt resorturile care v-au făcut să rămâneți ferm de atâtea ori în fața atacurilor presei, cu privire la averea dumneavoastră și deciziile grele pe care le-ați avut de luat în cazuri excepționale?

Augustin Zegrean: Totdeauna am încercat să fiu sigur pe mine. Nu dau verdicte, până nu studiez temeinic lucrurile. Dar atunci când aud un lucru spus mă duc la cărți să mă verific. Când ceea ce știi, știi că e bine, ești pe poziție. Și sigur că în calitate de judecător nu trebuie să pleci urechea la nimeni.

Cornel Dărvășan: În calitate de președinte al Curții Constituționale, care sunt principalele obiective pentru actualul mandat?

Augustin Zegrean: Mai am un an și jumătate de mandat, probabil că o să mă retrag în munți. Obiectivul meu este să duc la capăt acest mandat. Bunica mea spunea: „…ai grijă să nu rămâi ca șchioapa de dans”. Îmi aduc aminte de când eram copil. Adică, trebuie să mergem până la capăt și să ridicăm ștacheta tot mai sus.

Cornel Dărvășan: Instituțiile de drept ale statului sunt subordonate politic, se zice, fie că e vorba de Curtea Constituțională sau Înalta Curte. Mi-a plăcut faptul că nu dați explicații de cele mai multe ori. Cum ar putea totuși ca oamenii să aibă o percepție sănătoasă despre aceste instituții?

Augustin Zegrean: Dacă spune cineva că am luat o decizie că așa ni s-a spus să mergem să declarăm că nu ni s-a spus? Cine ne crede? Eu aștept pe acela care afirmă că ni s-a spus într-un fel sau altul, să dovedească ceea ce spune. Dacă ar fi fost adevărate, câte s-au spus despre noi, unde am fi acum? Noi spunem cât credem că trebuie spus și cât se poate. Nu avem nimic de ascuns, să fie clar.

Dar alegem ce trebuie să spunem. Sigur că oamenii ar vrea să asiste la deliberările noastre, nu cred că ar fi plăcut! Fiecare are libertate câtă își ia. În vremea comunismului au fost mulți care au declarat că au cărți la sertar. Nu prea au apărut dintre acele cărți nici în libertate. Eu nu cred că cineva îi influențează pe judecători.

Degeaba vă voi spune că nu m-a sunat nimeni niciodată să-mi spună fă așa sau fă așa, că nu mă veți crede. Dar dacă ești un om slab, poate te sună, însă dacă știi ce vrei și ce faci, nu te sună nimeni, ești tare pe poziție.

Cornel Dărvășan: Dacă ați putea rezuma viața și activitatea dumneavoastră în trei cuvinte magice, care ar fi acelea?

Augustin Zegrean: Nihil Sine Deo (Nimic fără Dumnezeu).

Cornel Dărvășan: Prin proiectul nostru, vrem să încurajăm studenții la drept, oamenii simpli să aibă acces la poveștile de viață, presărate cu muncă asiduă, din spatele oamenilor de drept, ce părere aveți?

Augustin Zegrean: Aveți dreptate, singura sursă a devenirii este munca. La un moment dat te poate împinge unul, altul, dar dacă nu muncești te vei dovedi ineficient. Noi nu avem secrete. Suntem deschiși să ne cunoască lumea. Noi transmitem totul în Monitorul Oficial. Suntem singura instituție de drept deocamdată, care transmitem toate ședințele pe internet. Și cel care are citație primește un cod și își poate citi dosarul de la Curte. Și suntem deschiși la orice colaborare cu studenții.

„Nimic fără Dumnezeu” – Interviu cu Augustin Zegrean was last modified: noiembrie 6th, 2017 by Augustin Zegrean

Despre autor:

Augustin Zegrean

Augustin Zegrean

Este președinte și judecător al Curții Constituționale a României.

Abonează-te la newsletter