Despre
- Părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie
- Buna credinţă trebuie să însoţească atât perioada precontractuală (negocierea), cât şi perioada contractuală (încheierea şi executarea contractului)
- În zilele noastre, se admite în unanimitate, în dreptul intern, dreptul internaţional privat, dreptul comerţului internaţional şi în dreptul european al contractelor, că buna credinţă este o importantă normă de comportament în spaţiul contractual
Recomandări
-
Noul Cod civil – ediția de iarnă (îngrijită de prof. univ. dr. D. Lupașcu)
-
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 5/2015: Art. 1.528 Cod civil, art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
-
Soluții la conflictul legilor în timp. În căutarea formulei ideale: De la teoria drepturilor câștigate la teoria normativistă (III)
Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!
Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!
Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!
Nu aveți acces la acest articol!!!
Obligația creditorului contractual de a contribui la limitarea prejudiciului – formă de manifestare a bunei–credințe în noul Cod civil was last modified: iunie 30th, 2016 by
